Probez viata de matur, si nu-mi place, oficial detin uniforma deja de citeva luni, dar nu-mi doream si nici numi doresc 
sa renunt la viata de copil. De mici dorim sa fim mari, sa luam decizii sa fim Importanti, dar cind obtinem acesta “Importanta”, intelegem cu adevarat, ca nu ea ne aduce adevarata fericirea. Poate sunt fricoasa sau mai putin indrazneata, acum un an imi faceam planuri atit de mari cum e viata 18+, acum o simt.
Da, e dulce, e vesela, e frumoasa, dar practic renunt la ochelarii roz, am realizat unele momente, de care nu eram constienta mai devreme. Poate e doar un soc, la prima doza de maturiate, o vaccina care in timp ma va statornici.
Odata cu statul acumulat, trebuie sa iei decizii smart, chiar daca nu le ai, macar trebuie sa faci fata. Credeam ca caracterul omului se statorniceste, sau isi are o baza buna la 18 ani, acum inteleg ca as putea schimba orice in mine, dar nu stiu ce, si nu stiu cum si pentru ce. Poate e doar un moment de criza care se va ameliora, cum s-au mai ameliorat multe altele.
Toti spun-cind devii matur stai fata in fata cu probleme mult mai mari, problemele sunt aceleasi, abordarea e diferita, cred eu, acum, cind inca nu m-am indepartat prea mult de adolescenta.
Pas cu pas, ca un cercetas in cautarea adevarului trec printre firidele acestei vieti, stiu ca voi ramine pentru o intreaga viata un cautator de aur, de comori nenumarate. Caut o formula perfecta pentru mine, e greu sa fi tu insuti, pentru ca inca nu stii cum esti tu insuti, te autorecunsoti numai atunci cind soarta/viata/norocul(spuneti-i cum va place mai mult) ca vintul iti intoarce paginile propriei carti si iti da sansa sa te citesti.
Sunt sigura ca nu as putea trai in izolare, m-as ofeli mai repede ca o floare fara apa, dar de o importanta vitala sunt si clipele de singuratate, in care eu in fata mea, imi pot permite sinceritatile si clipele siropoase, care contravin condicii vietii 18+.
Savurez, respect si IUBESC oamenii care sunt linga mine, cu un zimbet, cu un umar de ajutor, cu o pedeapsa si critica chiar. E genial cel care preluat ideea propmotionala Orange, “eu sunt tot ce ati investit voi in mine”, desigur trecut prin prisma eului meu.
Iata am scris, si parca totul a devenit ceva mai clar. La Moment simt nevoi sa zic Va iubesc tuturor care voluntar sau involuntar au investit ceva mine, rar cind ne permitem acest lux de a spune te iubesc, de venind ceva aberant in ultimul timp, dragii mei, Va Iubesc, si va Multumesc pentru tot ce faceti pentru mine….
