Astăzi este Ziua Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român. Cu această ocazie, am primit un text de la Nicolae Ţîbrigan, nepotul lui Victor Ţîbrigan, un om cu suflet mare care, din propria iniţiativă, dar constrâns de împrejurări, a ridicat un Muzeu al Ostaşului Român în propria casă şi un monument în propria curte. În timp ce, în mijlocul localităţii, se înalţă falnic un Monument al Ostaşului Sovietic, pentru acest monument al Ostaşului Român nu s-a găsit loc, ba mai mult, el a fost scos dintr-o instituţie publică. Citiţi detalii mai jos.
Motto: Demnitatea nu este o atitudine agresivă, de tiranie a eului propriu. Dimpotrivă, este o condiţie etică, pentru a ne apăra convingerile proprii. (Dimitrie Gusti)
De fiecare dată, când trec prin oraşul natal, simt o tristeţe inexplicabilă. Oare propria-mi casă mi-a devenit străină? Nu îmi pot da seama. Mă doare însă nedreptatea istoriei abătută asupra românilor din Basarabia, unde tot ceea ce este românesc este ostracizat. În încercarea de a găsi o explicaţie, am hotărât să trec pe la Muzeul de Istorie din Floreşti, sperând că măcar acolo voi găsi câteva frânturi de adevăr, dar n-a fost să fie aşa. Odată intrat, am dat peste un panou cu poze ale foştilor activişti de partid din „trecutul glorios” al comunismului. Am rămas perplex. Nu-mi venea să cred ochilor… Eram gata să plec. Din fericire, a venit doamna muzeograf care parcă îmi citise gândurile. Mi-a explicat: “Aşa au zis cei de la secţia de cultură”.
„Bine…” am zis eu indignat, realizând în acel moment la ce fel de umilinţe sunt supuşi oamenii de acolo.
”De la Roma venim, din Dacia traiană” - citesc pe un panou cuvintele nemuritoare ale lui Eminescu, fără a înţelege unde a dispărut continuarea citatului şi cum de au îndrăznit să-l cenzureze pe marele poet? Pe acest român absolut, cum îi spunea Petre Ţuţea! De parcă n-ar fi fost de ajuns de câte ori i-au profanat bustul până acum, mai nou, iată, în R. M. chiar şi Marele Poet a ajuns a fi cenzurat!
În timpul excursiei am încercat să fac abstracţie de toate aceste atrocităţi, dar n-am putut. E revoltător să vezi cum într-un loc al istoriei nu se pomeneşte absolut nimic despre victimele deportărilor comuniste. De când, mă rog, acest aspect a început să fie evitat? Oare cine a dat ordin?
Părăsind dezamăgit muzeul, n-am reuşit, totuşi, să aflu câţi oameni din Floreşti au fost deportaţi în GULAG-urile din Siberia. Un lucru, însă, îl pot afla cu siguranţă oricând: cine au fost criminalii care au făcut atâtea victime şi cine sunt cei care strâng „roadele” muncii lor.
Repet, dezamăgit şi revoltat de ceea ce văzusem, m-am îndreptat spre satul Vărvăreuca, situat pe malul râului Răut din apropierea oraşului. Un sat trecut prin toate vâltorile istoriei. Un loc unde oamenilor, în ciuda presiunilor, nu le-a fost ştearsă din suflet acea sclipire de conştiinţă naţională.
Nu i-au dat voie să ridice Muzeul Ostaşului Român
Acolo, pe str. M. Eminescu nr. 56, se află casa unchiului meu. Dacă veţi avea ocazia să treceţi prin acele locuri, veţi vedea în curte o Troiţă maramureşeană din lemn. Construcţia se înalţă semeţ şi este dedicată ostaşilor români căzuţi în luptele din Primul şi al Doilea Război Mondial pentru reîntregirea Ţării. Pot să vă asigur că, în acel loc, veţi fi întâmpinaţi oricând cu mare bucurie. „Memoria” – aceasta este denumirea Muzeului Ostaşului Român de la Vărvăreuca. Iniţiativă îi aparţine muzeografului Victor Ţîbrigan care, prin intermediul sprijinului oferit de locuitorii comunei şi de instituţii din România, a reuşit să colecteze peste o mie de exponate.
Iniţial, muzeul avea o încăpere rezervată în incinta Casei de Cultură, dar „tovarăşilor” nu le-a plăcut faptul că în
muzeu vizitatorii puteau vedea poze cu soldaţi români de pe front, tablouri cu tematică „naţionalistă”, tricolorul şi hărţi cu România Mare, astfel încât au decis înlăturarea acestei frumoase iniţiative. Apropo, acolo acel citat celebru al lui Eminescu, despre care v-am vorbit mai sus, era în varianta sa originală, fără oarecare „intervenţii”: „Da, de la Roma venim din Dacia traiană, suntem români şi punctum.”
Aşadar, văzând una ca asta, tovarăşii actualului regim au decis că tot ceea ce este românesc nu-şi are locul într-o instituţie publică forţându-mi unchiul să-şi găsescă alt local. Acesta, om tare de fire, n-a lăsat ca lucrurile să rămână în voia soartei. Neavând nicio susţinere financiară, în afară de pensie, acesta şi-a amenajat muzeul chiar în propria casă .
Mai mult decât atât - în anul 2000, cu ajutorul consătenilor a renovat o fântână săpată în 1941 de către ostaşii români din cadrul Regimentului 39 Divizia 14 infanterie, în timpul staţionării lor pe înălţimea Bortoasa. Anume aici, în această oază a românismului am învăţat să iubesc şi să preţuiesc adevărul.
Acum mă întreb – „Câţi dintre tinerii basarabeni au acces la acest adevăr? Câţi îl cunosc?”. Şi asta în condiţiile în care, în prezent, istoria este aservită regimului tributar moldovenismului primitiv, cel care neagă şi răstălmăceşte unitatea românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Stau în faţa Troiţei din Floreşti, ridicată pe locul unde cândva a fost un cimitir românesc distrus de tancurile sovietice şi aprind o lumânare rugându-mă Bunului Dumnezeu… Istoria o fac învigătorii. Noi însă avem memoria, cea care ne va ajuta să înţelegem trecutul ascuns al realităţii basarabene. În cea de-a 40-a zi de Sfintele Paşti, Ziua Înălţării Domnului, celebrăm, potrivit tradiţiei, ZIUA EROILOR – sărbătoarea naţională a poporului român.
Nu uita, astăzi, 28 mai, păstrează un moment de reculegere pentru eroii neamului!
Nicolae Ţîbrigan
[Arată ca slideshow]
