Regimul de la Chişinău nu poate ieşi din logica de tipul: Cine nu este cu noi este împotriva noastră. Sau, în cazul presei neafiliate puterii: Cine nu scrie pentru noi este împotriva noastră!
Şi iată aşa începe jocul de-a baba oarba. Mai pe înţeles, aşa încep atacurile, fabricarea dosarelor şi brutalizarea ziariştilor neobedienţi în presa afiliată puterii. ”Jocul” nu se opreşte însă aici. Mai există o cale. Interzicerea/ameninţările/punerea pe fugă a celor care plasează reclamă în paginile presei de opoziţie. Astfel, pe lângă faptul că această parte a presei este transformată, pe toate canalele procomuniste, într-un fel de Cruella De Vil (aici trimitere la filmul “101 dalmaţieni”), mai nou (sau nu), i se taie şi sursele de existenţă.
În urma evenimentelor din 7 aprilie, când la Chişinău a fost închisă gura protestatarilor, prin mijloace mai puţin ortodoxe - violenţă, ameninţări, teamă şi teroare -, de le-a fost spulberată definitiv dorinţa să mai manifeste, iată că acum este trecută la catastif şi presa. Metaforic vorbind, presa de opoziţie de la noi trece şi ea în această perioadă prin acel hidos Coridor al morţii.
Prin mijloace şi căi ultracunoscute regimului (controale fiscale, intimidări etc.), se face tot posibilul pentru scoaterea de pe orbită a celor câteva surse libere de informare rămase. De altfel, singurele rezistente la presiunile din această oază comunisto-stalinisto-“europeană” care domneşte în R.M.. O oază unicat în felul ei. Atât ca ideologie, cât şi ca structură.
Nimic nu mă mai miră în R. Moldova. Am ajuns la faza când pur şi simplu constatăm. Constat cu îngrijorare şi regret că la noi s-a depăşit demult faza cu privire la sfidarea normelor morale sau cele ale bunului simţ şi mai rău, iată, se trece, fără nonşalanţă, la atacuri dure sub centură. Acţiunile sunt bine gândite şi subtil realizate. Invocând metafora de mai sus, putem spune că faimosul Coridor al morţii îşi contiuă activitatea, iar angajaţii de aici păzesc cu străşnicie toate uşile ca nu cumva să intre vreo undă de lumină.
Ei bine, iată că, după semnalul tras de colegii mei de la UNIMEDIA, cu privire la incapacitatea de funcţionare a agenţiei, a ajuns şi rândul Jurnalului de Chişinău. Val Butnaru, directorul publicaţiei, a ieşit cu o declaraţie în faţa cititorilor (vezi mai jos), prin care aduce la cunoştinţă represaliile comuniste la care este supus ziarul.
Din păcate, nu pot să fac altceva decât să mă solidarizez public cu Jurnal de Chişinău şi UNIMEDIA, şi admirabilii jurnalişti de la aceste două redacţii.
Să vedem cine urmează.