EX OSSIBUS ULTOR…
“Nu există Putere bună. Dar există Putere proastă. Există Putere care nu vede decât la doi paşi în faţa ei, neputincioasă a vedea viitorul apropiat, prinsă în capcana propriei sale lipse de intelegenţă. Or, chiar în acest lucru există o consolare.
O Putere inteligentă se fereşte de Martiri. Ştie că aceste fantasme nu numai că îi vor tulbura visele, ci vor cutreera şi cutremura minţile multora, îndemnându-i nu numai să iasă din obişnuita apatie, ci să dea, la rîndul lor, mărturie. În al doilea rând, când lipsa de inteligenţă a Puterii este atât de mare încât nimic din ce face nu poate rămâne tainic, fiindcă e făcut aproape la lumina zilei, cu totală lipsă de subtilitate şi cu maximul de brutalitate posibil, atunci înseamnă că ea a ajuns la un punct în care nu se mai teme de „gura lumii”. Dar gura lumii – a lumii întregi – este un organ puternic, capabil să producă schimbări de atitudine şi sancţiuni; şi cine nu se mai teme de nimic înseamnă că a ajuns la o situaţie-limită, în care totul este egal, fiindcă nu mai există supraveţuire posibilă: panica a înecat ultima brumă de bun simţ.”
(„Păcatul împotriva Spiritului” Ioan Petru Culianu)
