Fotografia alăturată este preluată din revista Dilema Veche şi nu ar fi putut apărea niciodată în R. Moldova, mai ales în presa afiliată puterii, deşi în alte părţi, inclusiv la Bucureşti, este un lucru normal pamfletul la adresa mai-marilor zilei. Acesta este un element care arată că libertatea presei există…
“Transparența într-o societate europeană și democrată începe în primul rând de la presă. Așa cum în Republica Moldova nu există presă liberă, nici societatea nu se bucură de mai multă libertate. Prin presiunea asupra mass - media și a întregii societăți, Voronin și aliații săi au demonstrat încă o dată că regimul de la Chișinău nu poate exista în conditiile unei prese libere, în conformitate cu standardele lumii civilizate,” am comentat pentru publicaţia Acum, cu ocazia Zilelor Presei sărbătorite la Chişinău în această perioadă.
Cu aceasta ocazie, jurnaliştii şi-au exprimat nemulţumirile faţă de regimul comunist care, iată, aşa cum atestă raportul Freedom House, ne-a adus statutul de presă - neliberă. Aşa cum anunţă Radio Europa Liberă, datele luate în calcul în elaborarea studiului Freedom House sunt până la data de 31 decembrie 2008. Prin urmare, abuzurile şi intimidările asupra presei de la noi, după alegerile din 5 aprilie, nu au fost contabilizate. Aşadar, am putea spune că locul 150 este unul prea bun pentru noi!
Să ajungi în 2009 tu, R. Moldova, atât de apropiată geografic şi nu numai de UE, şi să ai un asemenea statut (!), cred că este profund dezonorant. Dacă în 1997, atunci când presa din R. Moldova a fost declarată ca fiind “parțial liberă”, cineva ar fi spus că peste un deceniu vom degrada la acest capitol, mulţi dintre noi, cel mai probabil, nu ar fi crezut că aşa ceva se poate întâmpla. Dar, cum în comunism orice este posibil, la fel şi în mica “oază de comunism” - R. Moldova - nimic nu mai provoacă mirare.
Săptămâna trecută, preşedintele Vladimir Voronin a spus mai multor oficiali europeni, aflaţi la Chişinău, că integrarea europeană rămâne principalul obiectiv politic al autorităţilor comuniste de la noi. În acest context, Expertul Michael Emerson de la Centrul pentru Studiul Politicilor Europene de la Bruxelles, citat de Europa Liberă întreabă: dar cu cele întâmplate după 5 aprilie cum rămâne? “Protestele violente, abuzurile poliţiei de care se plâng protestatarii arestaţi, acuzaţiile la adresa opoziţiei şi României, procesele împotriva câtorva ziare, controalele la sediile altor câteva organizaţii neguvernamentale, unde plasează toate acestea Moldova în relaţia cu Uniunea Europeană?“
Radio Moldova: Libertatea presei din R. Moldova “din prespectiva finanţării redacţiilor” sau “din numele politicienilor”
Întrebări fără răspuns, de altfel ca şi multe altele de până acum. Personal cred că într-o ţară în care jurnaliştii sunt intimidaţi, arestaţi, bătuţi şi li se îngrădeşte accesul la exprimare şi informare, într-o ţară unde aproape toată mass - media este controlată politic şi face explicit jocul puterii, unde reprezentanţii legii umblă pe la redacţii şi cer IP-ul vizitatorilor, care comentează pe siteuri, unde Televiziunea Publică Moldova 1, singura care are acoperire naţională, este ruptă de realitate şi emite un mesaj total politizat, sau unde Postul Public Român de Televiziune TVR este scos brutal din reţeaua de cablu naţională, fără oarecare explicaţii întemeiate, doar pentru simplul fapt că este românesc, trebuie să fie ridicate semne mari, foarte mari de întrebare.
Întrebarea este însă - Cine să le ridice? Moldova 1 care, nu a avut elementarul bun simţ să ofere măcar o ştire de la ieşirea jurnaliştilor în piaţă cu ocazia Zilei Libertăţii Presei? Sau poate Radio Moldova care, amintind în treacăt despre mitingul jurnaliştilor, spune că aceştia au vorbit despre libertatea presei din R. Moldova “din prespectiva finanţării redacţiilor” sau “din numele politicienilor”. Ia ascultaţi aici şi comparaţi mesajul de la Radio Moldova cu cel de la Radio Europa Liberă, de exemplu :
Este evident că exceptând mâna de ziarişti ai presei de opoziţie, în rest, nu prea mai are cine să spună lucrurilor pe nume în mica şi săraca R. Moldova. Săracă, la propriu şi la figurat. După cum s-a băgat frica în oase celor care au avut puterea să se ridice pe 6-7 aprilie contra regimului comunist de la Chişinău, intuiesc că nu au mai rămas prea mulţi cei angajaţi în lupta pentru libertate şi adevăr.
Acum revin la ideea unui jurnalist român - Republica Moldova, este undeva prin anii 1992-1993 ai României. Mai rău chiar, spun eu! Într-o ţară în care preşedintele se întâlneşte cu fraţii de idei din China “efectuând un schimb de opinii pe marginea evoluţiei evenimentelor din Republica Moldova după alegerile parlamentare din 5 aprilie curent” şi refuză să discute despre cele întâmplate cu Delegaţia Parlamentului European, spune mai mult decât oricare altă explicaţie.
Iată de ce Raportul Freedom House nu mai miră pe nimeni, iar Europa ne treateaza cum ne tratează. De altfel, asigurarea independenţiei mass-media şi a libertăţii de expresie figurează şi printre restanţele importante ale Chişinăului în îndeplinirea Planului de Acţiuni cu UE din cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Nimic nou sub soare!
Şi când te gândeşti că şi BBC-ul a plecat de aici…