Am auzit pe mulţi vestind Cuvîntul,
Dar prea puţini vorbind de Dumnezeu,
De ce-a făcut cînd, L-a ales pe Fiul,
Să fie Mare Preot pentru El.
Şi-am auzit ades atîtea lucruri,
Ce n-ar trebui în viaţă să le-avem,
Atîtea legi, porunci şi interdicţii,
Pe care noi mereu le tot călcăm.
Am încercat să fiu cum mi se cere,
Şi m-am zbătut, dar fără nici un rost,
Cu cît mai mult doream să fac doar bine,
Cu-atît mai rău făceam, cădeam mai jos.
Deci, nu puteam să cred nici pentr-o clipă,
Că Dumnezeu poate iubi pe cineva,
În care este-atîta josnicie,
Şi să-l primeacă chiar dacă-i aşa.
Dar am aflat o veste minunată,
Ceva, ce m-a făcut din nou să sper,
Cînd am citit că s-a schimbat şi legea,
Şi calea care duce către cer!
E vorba de schimbarea preoţiei,
Şi de un Legămînt mai bun, mai nou,
De-o jertfă-adusă pentru oameni,
Fiind al dragostei cereşti ecou.
O jertfă mai desăvîrşită,
Adusă-odată pentru totdeauna,
Şi-un Mare Preot care mijloceşte,
Pentru oricine crede, şi-I se-nchină,
Şi-o lege nouă, scrisă chiar pe inimi,
Ce-ţi dă putere şi credincioşie,
Şi-o bucurie care-ntrece toate,
Şi-o ţară-n ceruri, pentru veşnicie!
