Încă patru ani de comunism

După ce am „tolerat” opt ani de minciună şi degradare politică, suntem nevoiţi să mai trăim încă patru ani sub „papucul roşu”. Totuşi, ceea ce s-a întâmplat în ultimele 25 de zile de după alegeri m-a făcut să cred că trăiesc cu adevărat iadul pe pământ. Pare-se, la ultimele alegeri guvernanţii au simţit că le fuge pământul de sub picioare şi au făcut tot posibilul ca să determine cu forţa sau cu frica populaţia să fie docilă doctrinelor şi ideilor marxist-leniniste. Un argument forte sunt evenimentele din perioada de după alegeri. Ziua de 7 aprilie va rămâne în memoria nu numai al moldovenilor, ci şi a altor continente de pe globul pământesc. Dacă până la 7 aprilie 2009, R. Moldova era găsită cu greu pe hartă de către străini, acum am devenit „staruri”. A doua zi, Chişinăul a fost „asaltat” de jurnalişti din toate ţările veniţi să vadă minunea… Păcat, mulţi din ei nu au intrat în esenţa protestului, s-au măcar nu şi-au pus întrebarea cine au fost persoanele care au arborat drapelele UE şi al României pe cele mai importante instituţii de stat. Mulţi din ei, involuntar au dezinformat cititorii săi că protestatarii de la mitingul din 7 aprilie au comis toate faptele. Exact aşa au făcut şi jurnaliştii aserviţi puterii comuniste din Moldova.
Consecinţele acelei zile sunt resimţite şi azi. Trei familii şi-au pierdut feciorii, un copilaş de un an orfan de tată, câteva zeci de tineri maltrataţi cu bestialitate de nişte brute, înstrăinarea relaţiilor cu România şi un buget de stat secat cu încă câteva sute de mii de milioane de lei...
Pare-se, scopul comuniştilor a fost realizat. Frica în oameni a fost instaurată, exact ca în anii 47. Am încercat să vorbesc cu mai mulţi locuitori de la sate despre ziua de 7 aprilie. Stupoare! Oamenii s-au speriat într-atât de cele văzute la mediile comuniştilor, că ezită să comenteze ceva. De la unii bătrâni am auzit reproşuri gen: „Ce vrei să mă deporteze în Siberia, dacă am să critic statul?”. No comment! După ce am plecat din sat, am constatat că aceştia sunt victimele unei adevărate campanii de spălare de creier. Tragismul situaţiei este că majoritatea populaţiei de la sate, de fapt ţinta campaniilor mediatice murdare, are acces anume la acea medie care este controlată de către comunişti. Dacă, populaţia din capitală a înţeles cine sunt comuniştii, apoi cei de la sate încă nu au capacitatea de a analiza lucrurile, promisiunile făcute de guvernanţi… Zilele acestea am descoperit că în toate raioanele republicii comuniştii au pus mâna pe majoritatea mass-media locală. În fiecare raion găseşti doar un singur post TV, radio sau ziar independent. Deşi, în anii trecuţi ne bucuram că mass-media se dezvoltă, acum vom regreta acest lucru, fiindcă puterea de la Chişinău încearcă să acapareze tot spaţiul mediatic. Şi ne mai miră de ce ţăranii votează comuniştii?