La inceput a fost un search dat pe net in cautarea programului concertelor trupei Faithless prin Europa. Tocmai revenisem de la B’estfest (Bucuresti) unde aceasta trupa evoluase si timp de numai 80 minute ne transformase-ra in fanii lor. Asa am aflat de Sziget, in vara lui 2007 Faithless a dat un concert in cadrul acestui renumit festival in lume care are loc anual la Budapesta (Ungaria).
La finele aceluiasi an, ghinion, trupa mea preferata intra intr-o faza mai pasiva din punct de vedere al turneelor ascunzandu-se prin studiouri pentru a crea si inregistra noi capodopere. Asta, insa, nu ne-a facut (pe mine si inca cativa prieteni) sa renuntam la ideea de a merge in vara anului 2008 la Sziget. Nu va fi Faithless dar vor fi multe alte trupe faine plus posibilitatea de a vizita un oras frumos.
Pentru a economisi ceva bani ne-am gandit sa ignoram agentiile de turism si sa mergem asa, de sine statator. Ne-am facut card in Euro cu care am procurat biletele on-line, am cumparat un cort, saci de dormit, ruscacuri din alea mari care ma faceau sa rad cand le vedeam pe spatele turistilor ce treceau prin Chisinau, am colectat toate hartoagele pentru viza (bine ca abonamentul nostru de intrare la festival includea camparea, asta ne-a scutit de careva rezervari de hotel, confirmari s.a.). Am cautat trasee si modalitati de transport pana la Budapesta, am stat in rand la Centrul Comun de Vize de la ora 5 dimineata. Apropo, marele super noroc pe care-l avusem era ca viza de tranzit fusese exclusa cu numai cateva zile inainte de a merge la ambasada! Era de ajuns deschiderea vizei Schengen pentru tara de destinatie.
Si iata-ne porniti la drum. Cu autobuzul ajunsesem la Cluj, o zi ne-am prostit prin oras, am facut poze – un oras frumusel, apropo, merita de vizitat.
Am luat trenul cu destinatia Cluj-Budapesta si la vama cu Ungaria se pare ca eram unicii calatori care asteptau sa li se stampileze pasaportul albastru. Socat ca niste moldoveni vin in Ungaria in scopuri turistice (si nu-i tranziteaza pentru a merge la lucru), granicerul ungur a transmis pasapoartele noastre prin geam cuiva stigand “Moldovaiak!” si trenul ne-a asteptat pana am primit noi patru pasapoartele stampilate.
Iata-ne in Ungaria! Hmm…nimic deosebit, de fapt eram mai entuziasmati de muntii Carpati, peisajele si localitatile din Transilvania. Budapesta insa e diferita de Ungaria pe care am vazut-o pana a ajunge in capitala. E un oras extraordinar de frumos, iar cladirea parlamentului m-a lasat cu gura cascata. Voi reveni aici cu sigurata!
La gara, ca de obicei, taxistii incercau sa smechereasca turistii tocmai sositi. Am luat metroul. Un sfat: daca ajungeti in perioada Sziget-ului la Budapesta si vreti sa ajungeti la locul faptei, nu va faceti griji, toata saptamana, la orice ora, veti da peste turme de oameni care stiu drumul si merg intr-acolo. Am impresia ca autoritatile locale din Budapesta asteapta Sziget-ul intregul an: abonamente la pret redus pentru transportul public in perioada festivalului, politia coordoneaza traficul in favoarea szigetistilor, bastinasii stiu ca in aceasta perioada sunt mai multi nebuni pe drumuri care pot sa i se adreseze in limba engleza etc.
Am ajuns!!! Oops, pentru a trece pe insula Obudai de pe Dunare, acolo unde are loc festivalul, trebuia mai intai de toate sa supravietuim unui rand de vreo 300 metri lungime si 5 latime in care statea lumea cu scrisorile de confirmare venite pe mail imediat dupa procurarea on-line a biletelor, aveam si noi din alea, urma sa le schimbam pe bratarele Sziget (pe a mea o pastrez pana acum:)). Ajunsi pe insula am mers cam 1 km pana am dat de un loc bun. Chiar daca era abia ziua zero de festival, se pare ca foarte multa lume venise in ziua -1. Locuri libere deja practic nu se gaseau. Oricum ne-am gasit un loc foarte bun. Daca la festival au fost in total in jur la 300.000 vizitatori, asta inseamna ca cel putin jumatate erau cu corturi, va imaginati ce mare de corturi era pe insulita de pe Dunare?:)
Chiar in prima seara am avut ocazia sa fac cunostinta cu vecinii nostri de cort. Langa noi era un grup de francezi (am impresia ca francezii si au fost ceeeei mai multi la Sziget), in fata noastra erau olandezi, in dreapta niste englezoaice si in spatele nostru era un grup de australieni care sforaiau mai tare decat muzica ce venea dinspre toate cele 30 de scene. In prima seara, venind dupa turul insulei, ne dam seama ca langa cortul nostru miroase a gaz. Una din regulile festivalului spune ca-i interzisa aducerea si folosirea buteliilor cu gaz pe insula, dar din experienta de la B’estfest si acum de la Sziget stiu ca paznicii de la intrare sunt foooaaarte subiectivi si neatenti, desi, uneori sunt exagerat de minutiosi. Depinde peste cine dai la intrare. Unul din francezii nostri, un student introvertit pe care-l gaseai mai tot timpul cu cartea in mana (se pregatea de examenele din septembrie - potrivit moment, nu?), era pe loc si uite asa am inceput sa comunicam cu el in timpul cautarii sursei scurgerii de gaz. In urma unei cercetari minutioase, am inteles ca de vina erau vecinele englezoaice care, mergand la un concert, au uitat butelia deschisa. Le-am lasat un mesaj “prietenos” pe butelie, dupa asta, insa, ne gandeam ca nu cumva sa le dea in cap sa aprinda un chibrit pentru a vedea mai bine ce am scris noi;).
In acea saptamana au fost in jur la 300 de trupe, dar am reusit sa ajung la vreo 20 doar, printre care: Ky-mani Marley (fiul lui Bob Marley), REM, Alanis Morissette, Kaiser Chiefs, Jamiroquai, Serj Tankian, Sex Pistols, Iron Maiden, Parov Stelar, Natacha Atlas&Transglobal Underground, Leningrad etc. Asa cum am obiceiul de a indragi cate o trupa la fiecare festival, de data am pus ochii pe austriecii de la Parov Stelar&Band. Oameni buni, daca aveti ocazia sa mergeti la concertul acestei trupe, faceti-o fara a sta pe ganduri! Ei vin deseori in Romania, se intampla ca si prin Ucraina.
Nici un pic de plictiseala
Pe teritoriul festivalului, zilnic aveau loc mai multe activitati: yoga, dansuri, teatru de papusi, bungee jumping si inca vreo 3 modalitati de sarituri in sus, in jos, cu scaun si fara, se facea olarit, masaj tailandez. 90% din activitati erau gratuite. Concertele incepeau dupa masa, oricum, dimineata si la amiaza, inainte de concerte, nu aveai cum sa te plictisesti.
Pe insula toata lumea incerca sa fie originala prin felul cum se imbraca, comporta, vorbea. Erau si draci, si vampiri, si oameni murdari din cap pana-n picioare de noroi. Se simtea insa si o sete nebuna de comunicare (pe langa alcool:)), se inventau jocuri in grup special pentru a atrage si implica cat mai multa lume. Intr-o seara am intalnit un grup de spanioli ce stateau langa noi la un concert. Vrand-nevrand ne-am vazut implicati si noi in jocul inceput de ei. Deci, majoritatea aveau arme cu…apa:), intrebau cum te cheama. Le ziceam….Shanti, de exemplu, si incepeau toti sa cante: Suave, Shanti, Suaaave… Si in momentul asta eu trebuia sa dansez. Dupa asta intrebau pe altcineva cum il cheama, daca ala nu vroia sa danseze – era impuscat pe loc fiind udat din cap pana-n picioare. Erau si alte jocuri, de exemplu, un fel de bowling cu sticlele de bere. Uite asa ne faceam cunostinta unul cu altul.
Desi planificasem sa cheltuim mai putin evitand agentia de turism, cred ca am cheltuit cam la fel. DAR! M-am facut cu un cort, saci de dormit, rucsac, experienta – toate pentru mult timp de acum incolo. Mai mult decat atat, am avut o calatorie minunata, am vazut Clujul, inapoi am mers in tren de lux pana in Romania iar pe teritoriul ei pana la Iasi in unul de cosmar plin de persoane dubioase. A fost vesel, a fost super, a ME-RI-TAT! Daca vreti sa mergeti anul asta incolo si aveti careva intrebari, I’m here! Anul asta fac o pauza, merg doar la B’estfest! Dar daca se duce cineva din voi la Sziget si vine Faithless, va rog sa nu-mi spuneti ca au fost;)
P.S. In ultima dimineata, ca de obicei, cineva trebuia sa-si faca de cap…Sper ca au verificat cabinele inainte de a le da jos, sa nu fi ramas cineva blocat acolo:)
