O ţară frumoasă ne-a dat Dumnezeu,

Cu lanuri, păduri şi izvoare,

Şi ţara aceasta cu drag o iubim,

Moldova e una sub soare.

Dar lumea aceasta, cu tot ce-i frumos,

Uita-ta de Domnul Cel care,

Muri pentru noi, pe o cruce străpuns,

Şi-i cheamă pe toţi din pierzare.

Azi  Domnul, din cer se îndreaptă, din nou,

Şi strigă: „O vino, Moldovă!

Mă doare că Eu pentru tine-am răbdat,

O cruce, cunună de spini şi ocară.

O lasă tu idolii tăi de argint,

Şi vino, închină-te Mie,

Căci Eu pe Golgota în chin am murit,

Şi vreau să te scot din robie.

O vino la Mine, popor zbuciumat,

De patimi, de groază, de ură,

Eu sîngele Meu am vărsat,

Ca să fii… o nouă făptură.”