O cerule, câtă tragedie! O Dumnezeule, tu chiar nu vezi ce se întâmplă!? Cât o să mai tolerăm şi cât o să mai înghiţim în sec, cât o să ne mai laşi să ne afundăm în acest coşmar?!
Am aflat îngrozită de pe fluxul de ştiri despre - aşa cum titrează presa locală - “a treia victimă a protestelor de săptămâna trecută de la Chişinău”. După Valeriu Boboc şi Ion Ţăbuleac, iată că s-a dus la ceruri şi Eugen Ţapu.
Trei doamne, şi toţi trei! Trei tineri care au vrut şi au crezut în libertate! Trei feciori ai neamului care, probabil, povestesc acum lui Dumnezeu despre sărmana R. Moldova, ţară despre existenţa căreia, din câte se pare, Dumnezeu a uitat de la o vreme încoace!
Să ne rugăm! Să ne rugăm pentru aceşti martiri şi sufletele lor! Să ne rugăm în seara sfântă a Paştelui şi să nu-i uităm, aşa cum doresc unii!
Dumnezeule, nu pot să îmi imaginez cum vor merge de sfintele sărbători de Paşti cei dragi la mormintele lor ştiind că acolo, în ţărână, la numai doi metri adâncime, stau EI, dragii lor, cei pe care îi aşteptau acasă şi nu s-au mai întors?! Cum vor merge oare la biserică sau cum vor înghiţi bucata de pască sfinţită cei care ştiu mai multe decât noi despre cele trei vieţi apuse? Nu ştiu răspunsurile, dar ştiu cu siguranţă un lucru - adevărul iese întotdeauna la iveală!
Dumnezeu să îi odihnească în pace!
In memoriam
