Discursul lui Voronin, parţial este o premieră, parţial este o reconfirmare a unor teze mai vechi. Astfel, preşedintele repetă din nou faptul că în opinia sa „limba română” şi „moldovenească” sunt una şi aceeaşi limbă.

Un alt fapt straniu, este că Voronin a făcut diferenţă dintre Moldova medievală, care stat la baza formării României şi Basarabia, care s-a aflat 22 de ani în componenţa statului român şi a devenit mai târziu Republica Moldova.

„Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frământă minţile unora în ambele capitale. “Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.”

În premieră, Voronin acceptă unitatea etnică a moldovenilor şi românilor, chiar dacă o face mai voalat. Observaţi acest fragment: „Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica. Ar fi bine ca ele să înţeleagă un simplu adevăr: afinitatea lingvistică şi spirituală nu acordă nici unui om de stat de la Bucureşti dreptul să-şi extindă autoritatea politică asupra cetăţenilor Republicii Moldova”.

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianţă. (< fr. affinité, lat. affinitas)

Încă un element observat: Voronin evită să utilizeze cuvântul „comunist”. În tot discursul său, sunt folosite sintagme ca „partidul învingător”, „partidul nostru”, „noi”.

Textul a fost alcătuit destul de fin şi inteligent, publicul ţintă fiind cei care nu sunt mulţumiţi de actuala guvernare, în marea majoritate tinerii. Discursul fiind „curăţit” de elementele care de obicei irită această parte a societăţii. Se pare că este o încercare de a păşi pe calea pragmatismului politic, care din păcate, lipseşte cu desăvârşire la Bucureşti.