O tăcere laşă a intrat pe uşa Universităţii de Stat din Moldova şi stă acolo, deja zile bune. Câteva surate ale ei s-au instalat la intrările celorlalte universităţi, şcoli, colegii, licee. Duhul timpului. Zeitgeist adică...
Pseudo-revoluţia din 7 aprilie, şi mai ales formularea ei politică şi ideologică a generat un tip de discurs antipedagogic al Puterii în care, învăţătorul, creatura aia bugetară care trăieşte din mila finanţelor publice, apare ca un ţap ispăşitor util, tocmai victima aia arbitrară ce trebuie sacrificată ritualic pentru a reduce apetitul de violenţă pe care-l posedă societatea după dezmăţul din 7 aprilie.
Întreaga săptămână trecută Preşedintele Republicii Moldova a ţinut/citit/pronunţat acuze la adresa profesorilor, pe un vădit ton de procuror, aceştia fiind învinuiţi de faptul că ar fi corupţi (o fi, d-le preşedinte, unii mituiţi printre ei, dar nu toţi şi, până una-alta, n-a căzut nici unul în plasa organelor incompetenete, în pofida unor dezvăluiri şocante, so, hoţul nedovedit nu e hoţ), că ar pregăti specialişti incompetenţi (cum ar veni, lăsate la mila Bugetului de Stat şi a unor antreprenori, universităţile ar avea de unde lua bani pentru cărţi, cămine, salarii, conferinţe)... Universităţile, dar şi restul instituţiilor de învăţământ au luat însă apă în gură...
Poliţia a descins, după 7 aprilie, aproape zilnic în căminele universitare, arestând studenţi, există cazuri de maltratare a unora, au fost intentate dosare şi unor lectori universitari, acum, în cămine domneşte o frică paralizantă şi o stare de insecuritate generală, studenţii nu mai vor să înnopteze acolo, nici nu se mai pot concentra asupra studiilor - mediul academic s-a făcut din nou că plouă, mă rog, câte nu faci când stai la cheremul Ministerului Educaţiei şi Tineretului...
Ieri, şeful statului a mai dat o palmă sistemului de învăţământ; într-un interviu acordat ziarului spaniol El Pais Vladimir Voronin spune: „Profesorii din învăţământul mediu şi superior au jucat un rol foarte destructiv, mai ales la Chişinău, pentru că ei formează continuatori ai lui Ion Antonescu." Cum ar veni dictatori. De parcă pedagogii i-ar fi obişnuit pe tineri că opinia oponentului nu contează, că aceasta poate fi ignorată, că domină întotdeaună cel mai puternic, adică „mujicul", că legea poate fi întoarsă ca la Şoldăneşti, că interesul joacă fesul şi că, în anumite momente, drepturile umane nu sunt decât o ficţiune dintr-o poveste diferită de a noastră...
Nu mă aşteptam să meargă vre-un doctor habilitat sau academician prin comisariate, nici ca rectorii să anuleze procedurile legale fireşti, ar fi fost ok dacă, de la înălţimea prestigului lor ştiinţific şi moral (atât cât este) intelectualii din mediul academic ar fi condamnat orice formă de abuz, reală sau eventuală, faţă de discipolii lor, şi orice formă de suspendare a unor drepturi fundamentale printre care prezumţia nevinovăţiei sau dreptul la un proces echitabil. Despre dezminţirea verdictelor preşedintelui nici nu e vorba, că nu cred că se bagă cineva...Din teamă de tăcerea de la uşile universităţilor...
