Tinerii au de gând să iasă astăzi cu lumânările în stradă. Pentru ce? Să se înmormânteze pe sine însuşi? S-a ieşit toţi aceşti ani cu lumânările, brazii, flash-moburi şi alte drăcovenii importate, ce folos din toate astea?
Poate e timpul ca tinerii să se întrebe dacă nu cumva problema este în ei, nu în guvern. Nu putem să vorbim de o alternativă serioasă dacă continuăm să fim sclavi ai mentalităţii „generaţiei 89″. Tineretul nostru nu are nevoie atât de o decomunizare, cât de curăţirea de modul de gândire anchilozat moştenit de la „mişcarea de eliberare naţională” din anii 80-90.
Mă întristează faptul că în loc să aducem ceva nou, proaspăt, tinerii continuă ritorica învechită a generaţiilor ratate. Ieşirile cu lumânarea, bocitul în băsmăluţă, fluturarea a două degete în vânt şi desenarea gardurilor este o dovadă de retardare mintală şi incapacitate de a făuri. Este o dovadă de impotenţă, complexare şi lipsă de personalitate. Dacă insistăm pe această direcţie, nu avem nici o şansă. Tinerii merită ceva mai mult.
