Fiecare dintre noi a fost copil şi a avut un vis: să devină cineva. Majoritatea au ajuns ce şi-au propus. Cei care încă nu au reuşit, vor reuşi încă. Prietenul meu de mic copil a vrut să fie arhitect şi asta face în prezent. Mai ştiu un lucru însă, că Dumnezeu are un plan special pentru fiecare dintre noi pe care noi fie îl acceptăm, fie îl refuzăm. Efeseni 2:10 „Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”.
De mic am vrut să fiu medic, dar mai mult pentru că aşa vroia mama. Întotdeauna am învăţam bine şi nu aveam nici un motiv să cred că nu voi intra la universitatea de medicină la buget. S-a întîmplat însă că nu mi-a ajuns cîteva zecimi ca să nu trec la buger. Suma de contract era foarte mare şi ca rezultat am cautat să intru la învăţătură în altă parte. La universitatea la care am mers am avut de ales să fiu jurist sau economist. Am ales economia şi nu-mi pare rău. La biserica la care merg am fost implicat în unele din lucrări potrivit cu profesia pe care o am. M-am bucurat mult să ajut în aceste lucrări.
Sigur că întotdeauna oamenii capabili sunt apreciaţi, cautaţi şi invitaţi sau atraşi în anumite lucrări pe care le face biserica. De multe ori eşti invitat să faci ceva aici, ceva colo, sau chiar primeşti un sfat să înveţi la o anumită profesie. Este bine pînă în cazul în care mergi să înveţi undeva doar din respect pentru persoana care te-a sfătuit sau pentru faptul că nu are o voinţă ca să spună nu.
Fiecare dintre noi ar trebui să ştie că Dumnezeu ne-a ales profesia şi ceea ce urmează să facem, şi nu pastorul, liderii sau oricare altă persoană. Efeseni 4:11-12 „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,”. Dumnezeu ne-a rînduit aşa că faceţi ceea ce faceţi din dragoste şi din încredinţarea pe care o aveţi.
