Unde s-a mai văzut aşa ceva? Toată presa trâmbiţează la unison că postul public de televiziune Moldova 1 favorizează Partidul Comuniştilor în campania electorală şi nimeni nu face nimic? Mai mult, ca o sfidare, chiar în ziua în care i s-a dat un avertisment de la CCA, acest post a plasat la începutul ştirilor trei reportaje, unul după altul, despre preşedintele Voronin! Aşa este înţeleasă democraţia în Republica Moldova? Mă îndoiesc! Poate că aşa o percep doar comuniştii, care râd pe sub mustăţi şi îşi caută de treabă când aud de „echidistanţă” şi „informare imparţială”, la fel şi susţinătorii lor, care atacă în stânga şi în dreapta pe toţi cei care li se opun şi cer aşa ceva.
Mă îndoiesc însă că ulciorul comunist va mai merge de multe ori la apă. De obicei, potrivit proverbului, odată şi odată nu mai merge… Acum ar fi a treia oară. Aşa că, grijă mare la cât de mult se întinde coarda!
Am fost în republică, am stat de vorbă cu oamenii, care, exasperaţi de o asemenea dezinformare şi cenzură – „ca pe timpurile sovietice!” - au găsit soluţii – îşi instalează antene parabolice. „Oare ne consideră chiar aşa de proşti? Am şi scos Moldova 1 din programul de la televizor. Nu mai suport asemenea manipulare şi spălare pe creier” – mi-a declarat, revoltată, o rudă. Şi nu e singura care gândeşte aşa!
Văzând asemenea reacţii, pun o întrebare retorică: Oare pentru ce au mai luptat în 2002 jurnaliştii de la fosta Televiziune Naţională prin greva de proporţii pe care au iniţiat-o atunci şi care mai este astăzi rostul acelui act de curaj în actualul context? Cenzura impusă de guvernarea comunistă este acolo în continuare, iar transformarea Companiei în instituţia publică, cerută atunci de colegii de breaslă, nu a fost decât o mimare a normelor democratice.
Iată şi unul dintre multitudinea de exemple. Nu ştiu cum se numeşte emisiunea din imagini (menţionez că este de aproximativ două săptămâni în urmă), dar, după ce am privit o parte, mi-am întărit convingerea că M1 a ajuns mai rău ca acum douăzeci de ani la capitolul corectitudine şi informare obiectivă. În studio era un fel de „dezbatere” pe teme de istorie şi politică. De remarcat că dezbaterea se purta între trei istorici (unul tânăr, din noua generaţie de specialişti apărută după căderea comunismului, doi de formulă veche) şi era un fel de luptă doi la unu, mai exact trei la unu, deoarece prezentatorul era şi el de partea celor doi istorici pro-comunişti. Nu voi comenta, ci vă las să ascultaţi un fragment în coloana sonoră de mai jos. Apropo, atenţie la cum este lăudată “bărbăţia lui Voronin”.
Amintesc însă că, la finalul emisiunii, ca o concluzie tacită, pe ecran a fost plasat un promo pe care M1 îl învârteşte nonstop în acest an al aşa zisei “aniversări a 650 de ani de la constituirea statului moldovenesc”. L-am surprins (vezi foto de la începutul textului). Iarăşi: no comment.
“Eram conştienţi de faptul că nu va fi uşor, că ne-am răsculat împotriva unui regim dictatorial şi criminal, care va încerca prin toate metodele să ne reducă la tăcere, dar miza era atît de mare, încît n-am stat o clipă pe gînduri. (…) Astăzi proverbul capul plecat sabia nu-l taie nu mai e valabil. Sper din tot sufletul că la alegerile din 2009 electoratul îi va sancţiona dur pe cei care au trădat interesul naţional şi care au compromis noţiunea de Audiovizual public. Încă nu e totul pierdut, dacă vom face alegerea corectă şi vom vota cu mintea trează. Iar rolul presei în luminarea minţilor este inestimabil”, mi-a declarat pe blog jurnalista Larisa Manole întru-un interviu în exclusivitate.
Aşteptăm să vină şi la noi primăvara, că prea s-a lungit iarna roşie…