Am scris de mai multe ori pe blog despre paradoxurile lingvistice din R. Moldova si voi continua şirul exemplelor ori de câte ori le voi surprinde în societate. Chestiunea aceasta cu denumira limbii de stat a ajuns în ultimii ani o adevărată dilemă nu doar pentru politicieni, jurnalişti sau oameni de rând, ci şi pentru angajaţii diferitor instituţii. Este evident că politica antiromânească dusă de comunişti, cu precădere în ultimii ani, dar mai ales aversiunea lor faţă de expresia “limba română” generează confuzie în rândurile populaţie. Iată un exemplu elocvent.
Dacă veţi merge la Direcţia Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI (sau veţi accesa pagina web a acesteia) şi veţi completa cererea pentru eliberarea cazierului judiciar (vezi fotografia de mai jos, apasă şi măreşte), aşa cum am făcut eu de curând, veţi vedea că pe acest document scrie clar şi accentuat - „eliberarea se face în limba moldovenească” (Corect, conform articolului 13 din Constituţia R. Moldova, este “limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine”). Ceva mai încolo, la ghişeul la care se depun actele, apare însă o „informaţie”. Pe sticla ghişeului scrie cu litere mari şi roşii: “cererea pentru perfectarea cazierelor judiciare se completează în limba de stat şi limba rusă” (vezi fotografia de mai jos, apasă şi măreşte).
Mă uit la cerere, mă uit la informaţia de pe sticla ghişeului şi mă fac că nu înţeleg. Până la urmă, în care limbă trebuie să cer să îmi fie eliberat cazierul: în limba moldovenească sau în limba de stat (deşi nici una din denumiri nu este cea corectă, ştiinţific vorbind)?
Alături, o profesoară de istorie sesizează aceeaşi confuzie. Revoltată, ia un pix şi, în timp ce spunea cu voce tare: “Ia uite că la ei cererea se completează în limba moldovenească!”, profesoara taie expresia “limba moldovenească” scriind deasupra “limba română”. Un domn din satul Costeşti, care, ulterior, am aflat că este consătean cu Victor Stepaniuc, a urmat exemplul profesoarei. Alţi câţiva oameni din jur au făcut acelaşi lucru. Până am ajuns să depunem actele pentru cazier am asistat la discuţii foarte interesante…
Se simte că se apropie electorala în R. Moldova.
p.s. Iată un exemplu mai vechi, la aceeşi temă şi, apropo, de la aceeaşi instituţie. Exemplul l-am mai dat în articolul “R. Moldova - ţara triplurilor! (Moldoveneasca Face2Face cu Româna)”:
Eram la o instituție din Chișinău (era vorba de aceeaşi Direcţie Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI). Un cetățean, de undeva de prin sudul republicii, la plata facturii, întreabă: “Să completez foaia în română sau moldovenească ori cum se mai numește, sau în rusă - cum e mai bine?”
Așadar, cred că oricât de mult s-ar strădui actualii guvernanți să înlăture din mentalul cetățenilor R. Moldova noțiunea de limbă română, introducând-o pe cea moldovenească, sau cum spun unii mai “echidistanți” – „limbă de stat” – nu au șanse de reușită. Ei pot substitui cel mult formal și juridic această noțiune, nu însă și mental. Pentru băştinaşul de la noi, pentru omul simplu, de pe stradă, chiar și atunci când o numeşte „limba moldovenească”, limba pe care o vorbeşte şi în care scrie rămâne aceeași limbă română din ’90, pe care a cerut-o cu lacrimi în ochi, în genunchi, în Piața Marii Adunări Naționale.