Se spune că Raymond Goethals (foto), antrenorul lui Olympique Marseille în 1992, a venit odată la antrenament, s-a uitat lung la Dobrovolski și a întrebat: ”Ăsta cine mai este?”…
”Nu este o poveste”, recunoaște Dobrovolski. ”Goethals nu-i cunoștea nici pe cei care jucau de 3 ani la Marseille! Avea un fel de ciup în vârful frunții pe care-l arunca mereu peste cap. Nu a avut niciun merit în performanțele echipei! Marseille juca fără antrenor, având niște jucători de 5 stele precum Papin, Dechamp, Casoni, Boli, Desailly, Boksic, Wodlle, Voller…
Știți care era programul nostru săptămânal? Vineri aveam meci. Sâmbătă și duminică ne odihneam. Luni aveam antrenament ușor, la care Goethals nu venea. Marți și miercuri ne pregăteam și mai ligts – tot fără el. Joi făceam tactica pentru meci. Abia atunci apărea și antrenorul. Nici nu știa care și pe ce post joacă...
La Marseille fotbaliștii nu se salutau când intrau în vestiar. Erau numai ”bisericuțe”. Eu vorbeam doar cu Voller și Boksic. Jucătorii de culoare aveau gașca lor. Nu comunicam deloc. În schimb pe teren eram o adevărată echipă. Unul pentru toți și toți pentru unu... Marseille a fost cea mai profesionistă echipă la care am jucat...”, își amintește Dobrovolski.