Soarele s-a supărat, s-a ascuns după nouri şi nu mai vrea să iasă... în schimb măria sa Ploaia i-a luat locul... atît de mulţumită şi de mîndră... vă fac eu ziua mai frumoasă (se pare ca asta îşi doreşte să ne spună)... şi într-adevăr... plouă, plouă pretutindeni... plouă pe chip, gînduri, emoţii, plouă...

şi ce? Îmi spune ploaia... şi ce dacă simţi că totul se năruie... nu trebuia să construieşti castelul din nisip... ştiai că se va nărui...

şi ce? Îi răspund eu cu încăpăţînare... ştiam, dar îmi tot spuneam că va fi un castel frumos... fragil, dar ireal de frumos... dar... din nisip... şi... da, s-a năruit... eh castelele astea frumoase din nisip...

Şi plouă încontinuu... şi din castel nimic rămîne... şi soare nu mai apare... şi plouă... pe chip, gînduri, emoţii, oameni şi castele...