Comunismul, prin esenţă, a fost întotdeauna unul religios, în pofida faptului că se declara ateu. Omul ateu este o ficţiune, iar atunci când respinge o religie, o face de fapt pentru că îşi alege alta. Activiştii din noile mişcări de stânga pur şi simplu înlocuiesc conceptul de „mântuire” cu „toleranţă” sau „egalitate” continuând „lupta împotriva necredincioşilor” mai dihai decât fundamentaliştii creştini sau islamici.
Femeie emancipata, construieste socialismul!
Actuala Europă a intrat în Epoca Inchiziţiei, iar orice negare a „noii religii” devine o „crimă împotriva umanităţii şi democraţiei”. „Ereticii” zilelor noastre nu sunt arşi pe rug (dar până atunci nu mai e mult) ci doar „reeducaţi”, „penalizaţi”, „încarceraţi”, „lipsiţi de drepturi civile”.
Ziua de 8 martie este un element al cultului socialist. Este o încercare de a transforma identitatea femeii într-un element religios-politic („activistă”), care luat împreună cu celelalte elemente simbolice alcătuieşte, ansamblul ideologiei „religiei laice”. „Ziua internaţională a femeii” este o încercare de a impune o altă viziune asupra femeii decât în societatea tradiţională. La noi, românii, există alte două sărbători dedicate femeilor: 1 martie, de origine păgână, care evidenţiază femeia în calitate ei de continuatoare a neamului şi păstrătoarea căminului familial şi 11 mai - Duminica Mironosiţelor, sărbătoare ortodoxă în care femeia este simbolul naşterii Omului Nou. Însăşi Biserica este simbolizată în Sfânta Scriptură prin Femeie, creştinul ortodox, copilul care se naşte prin botez.
Propunerea de institui “Ziua Femeii” a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective având loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuală evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde a propăşit pe linia partidului). De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (şi cel mai invocat) este ca în aceasta zi avusesera loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.
Ziua de 8 martie, în calitate de element al cultului socialist, reprezintă, în realitate, o încercare de eliminare a semnificaţiei mistice a femeii şi înlocuirea cu simplul rolul de „activistă” revoluţionară, egală cu muncitorul (1 mai), militarul sovietic (23 februarie) sau cosmonautului sovietic (12 aprilie).
Îndepărtarea de trecutul comunist ar trebui să însemne şi lepădarea de aceste elemente „pseudo-religioase” care injectează în mentalul maselor simboluri străine de fiinţa poporului şi distrug acele elemente tradiţionale care mai păstrează organicitatea comunităţii etnice româneşti.
Poate pentru unii aceste afirmaţii sunt absurde, pentru că influenţa sărbătorilor comuniste ar părea uneori „nevinovată”, dar acest lucru se întâmplă atunci dacă privim lucrurile superficial şi refuzăm să analizăm în profunzime ceea ce se întâmplă. Deseori bolile nu se manifestă deschis şi în cazul în care nu sunt tratate, pot da complicaţii. Începem să le simţim efectul atunci când este prea târziu să mai întreprindem ceva
