Trebuie să recunosc anticipat că după citirea articolului ăsta jumătate din blogosferă o să-mi sară în cap. Nu vă sfiiţi. Am gâtul puternic.
Deci, să recapitulăm. După moartea lui Vieru s-au întâmplat următoarele:
· Voronin a declarat marţi zi de doliu şi a dispus transmisiunea în direct a funeraliilor.
· S-au strâns vreo mie de semnături pentru redenumirea străzii Puşkin în „Vieru”.
· Băsescu l-a decorat post-mortem pe Poet cu ordinul naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Doamnelor şi domnilor, mi-e îmi pute a ipocrizie totală şi a interese fără scrupule. Cum de se face că acum Voronin e atât de grijuliu cu fostul său adversar politic, când până mai ieri lupta ca partizanu’ cu Vieru? De ce cei o mie de semnatari au indicat că anume strada Puşkin trebuie să fie redenumită. De ce nu alta? Oare nu e asta o dovadă de şovinism?
De ce nevoie de moartea Unei Personalităţi pentru ca El să fie decorat sau în cinstea Lui să fie numite străzi?
