Nu pot dormi... nu poate dormi conştiinţa din mine...Azi, în drum spre întalnirea cu prietenii, am vazut o scenă, care tot îmi stă în faţa ochilor... Un băiat a sărit la bataie la alt băiat, care încerca să scape de el... a sărit în maşină, însă cel bătăuş a reţinut uşa, şi l-a atacat cu pălituri de maini, genunchi, picioare... cela nu a avut unde să scape, fiind blocat în automobil... un al treilea băiat urmărea toată acţiunea dint-o parte, destul de neutru... Imaginea din ochii mei nu a fost mai lungă de 3 secunde... microbusul mă ducea conform rutei, însă a tras şi şoferul cu ochiul la cele ce se întamplau...Am vrut să strig să se oprească, am vrut să-l implor să se amestece, dar nu am facut-o... Şi parca tot îmi stau cuvintele pană acum în piept...
Mi-e greu să trăiesc în lumea plină de cruzime şi indeferenţă, critic ignoranţa la orice posibilitate, dar cu ce am fost eu mai bună? Ce folos că m-au impresionat cele vazute, dacă nu am acţionat în nici un mod? În momentul în care am putut demonsta că sunt mai bună decăt cei, căror nu le pasă de ceea ce se întamplă împrejurul lor, am rătat şansa... Cred că o întrebarea mă va însoţi pe parcursul vieţii mele, ce urmează să o am: oare ce s-a întamplat cu acel băiat? Cine ştie, poate intervenţia mea, sau a oricărui alt om, l-ar putea scăpa de consecinţe, care ar putea să urmeze... mă tem să le închipui...
Şi nu mă linişteşte gandul că nu doar eu am rămas indiferentă... Dacă orice vot contează la alegeri, importanţa unui om în astfel de situaţii nici nu are nevoie de explicaţii... Mă detest...
N-am să ştiu niciodată ce a urmat... pot doar să sper...