Rugă…
Trăim iar miez de iarnă – divină-aniversare,
Cînd timpul prins de geruri schiază mai încet,
Să ne vestească nouă, de-acestă ziuă mare;
Cînd toată omenirea o poezie pare,
Adusă să serbeze pe marele poet.
Ajută-mă, o, Doamne în suflet să mai crescu.
Să pot răzbi în lume cu ce-am mai bun în gînd:
Să reuşesc odată minuni să povestescu…
Sloboade-mi învoirea să-l cînt pe Eminescu;-
Să ştiu că el m-aude spre cer în glas oftînd.
Aş vrea să-ţi scriu un cîntec, ce nu ţi s-a mai scris-a,-
S-auzi cum simte-o lume, ce-ai pomenit-o-n vers,
S-auzi cum plînge Nistru înstrăinat de Tisa…
Să poţi vedea duşmanii, ce ochii ţi-au închis-a…
Dar pana mi-e prea mică în multul univers.
Poţi fi numai Luceafăr, şi-acolo-n nemurire.
Uitînd de tot durerea, doar sus, în paradis
Iar cei chemaţi de tine să creadă în iubire
Aşteaptă învierea cu sorţi de întîlnire
Şi-atunci va fi aevea tot ce-ai văzut în vis.
Mircea Sarivan
