Toată lumea știe că acolo, printre cei plecaţi, poți vedea cel mai bine reprezentanţii păturilor sociale afectate de politica de „succes” a guvernărilor din R. Moldova. Mai explicit: medici și profesori, asistente medicale, tineri absolveţi de marketing sau drept, muncitori, ţărani etc., oameni care, din disperare - fac trimitere la același citat -, “și-au luat lumea în cap” pentru că altă ieșire din situație nu au mai găsit.
Cu unii dintre aceștia corespondez și astăzi. Pentru mine nu sunt doar surse de informație ziaristică, ci un mod de a îi înțelege cum gândesc, cum acționează, ce simt.
După această scurtă introducere, voi trece direct la subiect.
Un mesaj din Portugalia
Am primit aseară un mesaj electronic de la o familie de tineri, care muncesc în apropiere de Lisabona, de mai bine de 3 ani, la un depozit de mărfuri second hand. El – absolvent la istorie la U.S.M. Ea – absolventă la pedagogie la “Ion Creangă”. Într-un cuvânt: familie tânără de profesori, fără șanse reale de supraviețuire în R. Moldova.
“Nu se putea să vorbiţi doar în rusă?”
Din scrisoarea primită am aflat că, în seara de 31 decembrie, cei doi prezentatori au decis ca într-o asemenea zi specială să diversifice emisiunea. Și au stabilit: jumătate de oră vorbește Nadejda în limba română și jumătate de oră Vitalie în limba rusă, după care, ora următoare, împărțeala lingvistică să contine după același principiu.
Zis şi făcut. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Nici nu a început bine transmisia în limba română, că s-a şi găsit un ascultător (care s-a prezentat ca fiind cetatean din RM) mai breaz care, în timp ce decurgea timpul de emisie pentru vorbitorii de limbă română, a sunat în direct. Pe lângă faptul că a vorbit răstit şi indignat - numai în rusă - cu moderatoarea emisiunii, Nadejda Calancea, a mai spus în final: “Oare chiar trebuie și în seara de Anul Nou să vorbiți în limba română, sau moldovenească, sau ce o mai fi? De ce mai este nevoie de ea azi? Chiar nu se putea doar în rusă, omenește, să vorbiți?”
De ce a fost întreruptă emisia?
Nu cunosc detalii prea multe, cert este însă că ascultătorul a reușit să o facă pe moderatoarea Calancea să se simtă înjosită și să-i dea lacrimile. După această intervenție umilitoare pentru publicul de limbă română, emisia a fost întreruptă timp de 5 minute. A revenit apoi Vitalie Mirunîi și a rugat ascultătorii să nu mai recurgă la asemenea proceduri de discriminare și intimidare specificând că “toți suntem la fel și trebuie să ne respectăm”. Ceea ce a urmat, au fost câteva telefoane din partea vorbitorilor de limbă română care au încurajat echipa pentru ceea ce face (era frumos să fi sunat şi vorbitorii de limbă rusă!). A sunat și familia care mi-a trimis mesajul (m-au rugat să nu le public numele pentru că nu vor să aibă probleme). Cunoscuții mei au sugerat că “Dumnezeu să ierte asemenea scăpări xenofobe ale unora, care încă nu au depășit etapa comunismului în gândire”, și au îndemnat “concetățenii noștri aflați în Portugalia să ierte astfel de scăpări nechibzuite”.
Rusificarea diasporei? Cine se face vinovat de asemenea reacții?
Totuși, în scrisoarea primită, cei doi tineri pun o serie de întrebări. Reproduc pasajul: “Oare de unde vin asemenea reacții în diaspora moldovenească? Că asemenea reacţii nu vin numai de la ruşii din Rusia sau Ucraina; vin şi de la ruşii din RM care au crescut şi trăit acolo. Cine se face vinovat? Nu cumva actuala guvernare de la Chișinău prin politica ei lingvistică? Oare cum are grijă statul de cetățenii săi din diasporă, în general, dar mai ales cum se raportează la aceia care, până și în Portugalia, departe de casă, încă mai sunt marcaţi de problema lingvistică și se războiesc cu limba oficială a statului a căror cetățeni sunt. Pe paşapoartele lor scrie tot Republica Moldova”.
Eu continui: Nu sunt cumva aceste reacții niște “tentacule” ale actualei politici antiromânești a comuniștilor de la Chișinău? Oare “limba română” este duşmanul R. Moldova astăzi? iar guvernarea, în loc să se preocupe de impunerea şi acreditarea tot mai clară a limbii “moldoveneşi” în societate - rezultatul fiind creşterea influenţei publice a limbii ruse (vezi alte articole de pe acest blog) -, nu ar face mai bine să se îngrijească de numărul din ce în ce mai mare a cetăţenilor plecați peste hotare şi condiţia lor de acolo? Sau mai bine ar căuta soluții prin care să stopeze emigrarea în masă a cetăţenilor RM și să îi ducă în Europa aşa cum se cuvine - prin politici clare și demne, prin parteneriate şi cooperări europene - și nu să îi pună pe aceștia în situația de a apela la “metode” care mai de care mai ingenioase doar doar “se vor “integra” în Europa.
Legile există doar pe hârie
Există acte normative ale RM, care se referă la protejarea comunităţilor şi cetăţenilor moldoveni in străinatate, care, pe lângă faptul că nu sunt prea multe sau cunoscute publicului, rămn, practic, neaplicate. Iată ce prevede o “Hotărâre cu privire la aprobarea Regulamentului privind susținerea financiară a activităților de păstrare a identității național-culturale a persoanelor originare din Republica Moldova domiciliate peste hotare (diasporei moldovenești)”, (nr. 1521 din 29.12.2007 apărut în Monitorul Oficial nr.11-12/63 din 18.01.2008)”, care, la punctul 13/III, despre modul cum trebuie să fie utilizate mijloacele pentru cei din diaporă, stipulează: “în conformitate cu prezentul Regulament, mijloacele financiare sînt alocate pentru finanțarea programelor și acțiunilor organizate de asociațiile obștești ale diasporei moldovenești, în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale și locale ale Republicii Moldova, în scopul păstrării și consolidării identității etnice, culturale, lingvistice și religioase moldovenești“.
Îţi vine să te întrebi: Care “consolidare etnică, culturală sau lingvistică”, dacă aceste probleme nu sunt rezolvate nici măcar în țară, unde, cum spuneam, “moldovenismul” autorităţilor a avut drept consecinţă creşterea influenţei limbii ruse în spaţiul public din RM. Dacă nu se reuşeşte în RM, cum se va reuşi în diaspora?
Tot în legislaţia citată mai găsim alocarea mijloacelor din fondul statului pentru “monitorizarea situației social-culturale a diasporei moldovenești în diferite state (anchete, studii etnosociolingvistice etc.)”.
Se pare că statul aruncă banii în vânt când vine vorba de monitorizarea în cauză deoarece rezultatele sunt nule. Cel puţin în cazul menţionat de mine, dar nu numai, nu am văzut nici o reacţie publică.
Nu poţi rezolva în diaspora ceea ce nu ai rezolvat acasă
În concluzie, ceea ce deduc, pornind de la scrisoarea din Portugalia, este faptul că problema etno-identitară afectează nu doar societatea moldovenească ai cărei cetățeni se află în republică, ci și pe cei din afara ei. Totuși, este o diferență: cei plecați trăiesc într-o lume cu valori democratice moderne și sunt parte a manifestării acestora în societățile unde se află (pluralism mediatic, respectul reciproc, apărarea drepturilor individuale). Pe când în R. Moldova, pe lângă faptul că democrația este deficitară (mimată), ceea ce face ca RM să fie tot sub monitorizarea instituţiilor europene, majoritatea populației concentrată la sate rămâne în continuare închistată în crusta comunistă mediatică, iar oamenii nici nu au habar de ce se întâmplă în realitate și absorb, din păcate, informația manipulată care le este servită. Ei nu au şansa să trăiască şi să se educe într-un spirit european, aşa cum o au, pe hârtie, cel puţin, cei care trăiesc peste hotare, unde mecanismele democratice pluraliste există.
Dacă episodul s-ar fi întâmplat la Bălţi?
Cum spuneam anterior, nu poţi să rezolvi situaţia etno-identitară din diaspora dacă nu o rezolvi acasă. Întrebare pentru noi toţi, dar în primul rând pentru autorităţi, este următoarea: ce-ar fi fost dacă episodul pe care l-am relatat s-ar fi întâmplat la Chişinău sau la Bălţi? Cum ar fi reacţionat opinia publică sau autorităţile?
Înrebarea este importantă şi ar trebui să ne preocupe şi în vederea alegerilor din martie 2009. Important e ca de atunci încolo experiențe ca cele discutat aici să nu se mai repete.