De cateva săptămani s-a trezit copilul din mine :)) Nu că aş avea permanent un comportament exclusiv matur, dar totuşi deja am trecut peste o serie de faze, care dau de veste doar în ajunul sărbătorilor.Magie, vreau magie. Vreau să cred că povestea poate veni în viaţa unui om peneaşteptate, şi poate aduce o caravană de aventuri, la care am visat cand încă eram fetiţă cuminte :)
Am avut parte de o minune acum cateva zile, a nins de Craciun! Fulgii au dansat vals în aerul moale, punand astfel ultimul punct în formarea atmosferei de sarbătoare. Şi în timp ce toţi sărbătoreau, eu căutam adevărul. Straniu, dar aproximativ 330 de zile în an sunt ateistă. Ce-i drept, nu chiar ateistă, însă nu cred în Dumnezeu aşa cum cere religia. Sunt adeptă a Darwinismului. Respectiv, naşterea de la Sfantul Duh, Invierea şi restul miracolelor pe care se bazează creştinismul nu sunt mai mult decat legende pentru mine. Dar...
Dar, de Craciun, ceva în interiorul meu începe să creadă în forţe supranaturale pozitive. Oare o fi influenţa îngeraşilor, care mă privesc de pe vitrinele împodobite? :) Cu atatea luminiţe, braduţi şi Moşi Crăciuni împrejur, vreai-nu vreai, devii copil naiv şi credincios...
Oare nu e minune că o mulţime de oameni, din diferite colţuri ale lumii, se unesc într-o mişcare frumoasă pentru a aduce dragoste, lumină, căldură, şi ce e şi mai important, pace, în societatea noastră hipertehnologică? Magia sărbătorilor...
Sărbăroti fericite tuturor! *hugs*