Cu clinchet de zurgalai, cu doi cai iuti ca focul, inhamati la o sanie ca in povesti, pe langa care se tot tinea si alerga cu limba de un cot catelul, la un foc cu lemne din padure, in mijlocul fulgilor mari si grei de nea, pe un ger care ne creiona maiestrit obrajii intr-un rosu natural, la minus zece grade, cu sarmale, cozonac si multa voie buna. Asa am intampinat nasterea Domnului in ziua de Craciun, la un ranch din mijlocul Romaniei, alaturi de cei mai buni prieteni ai mei O adevarata atmosfera de basm. Cat despre vreme – una cum mai rar vezi. Albeata a cuprins Carpatii, iar padurea si-a pus strai alb de sarbatoare impodobindu-se ca o mireasa, asa cum numai ea poate. Soarele a fost unul cu dinti, dar frumos si darnic in lumina. Muntii se vedeau ca in palma, iar cate un nouras azuriu traversa vazduhul alene.
M-a impresionat culoarea de foc a crepusculului rosu-galbui, pe fundalul albului imaculat al campurilor intinse, al padurii si al caselor care scoteau linistit fum pe hogeag. Peisajul era aidoma unui tablou realizat de mana unui artist maiestrit de-o viata in ale artei.
Cata frumusete si cate mai are de vazut ochiul nostru in afara de computer si televizor…
Dupa cateva zile de vacanta am revenit in oras, putin racita, dar cu amintiri de neuitat.
Odata pe an e Craciunul!
Sarbatori fericite!
[Arata ca slideshow]
