Asa cum am promis, vă pun la dispoziție prezentarea mea ținută la conferința de la Timișoara, “Libertatea de exprimare și informare” (9-11 decembrie 2008), organizată de Fundaţia Soros România. Tema discursului meu a fost Blogul și Blogurile. Înainte de a merge la Timișoara, am realizat și un Apel pentru bloggeri, prin care îndemnam toţi bloggerii din R. Moldova să-şi expună părerile şi să comenteze pe marginea subiectului prezentarii mele de la Timisoara. Ideile lor au fost ilustrate în materialul pe care vi-l prezint mai jos.
„In iulie 2007, un raport Tehnorati arata ca exista deja peste 70 de milioane de bloguri in lume, iar la fiecare doua secunde apar alte trei noi bloguri. Cresterea de la 35 de milioane de bloguri, in octombrie 2006, la 75 de milioane in aprilie 2007 s-a facut in doar 320 de zile. Japoneza e limba numarul unu in blogosfera (37%), urmata de engleza (36%) si apoi chineza (8%)” (Dorina Guțu, New Media, Tritonic 2008).
Cum am facut un blog și de ce?
De ce mi-am facut blog? Daca ar fi sa explic motivele pentru care mi-am facut blog, acestea ar fi:
1. Sunt jurnalist de profesie si, de la terminarea facutatii, am activat in mass media din Moldova si Romania. In ultima perioada, am lucrat la un post de televiziune din Chisinau. Am fost nevoita sa intrerup colaborarea cu acel post, la mijlocul acestui an, din cauza viziunilor diferite pe care le-am avut in materie de comunicare.
2. Am vrut, totusi, sa comunic cu oamenii in continuare, sa le trasmit gandurile mele si, respectiv, sa primesc feed back-ul lor.
3. Pe langa colaborarea cu presa scrisa, blogul mi-a parut cea mai buna solutie pe moment.
4. Ca orice om care isi face un blog, m-am gandit ca am, totusi, cateva lucruri care merita sa fie spuse.
Am constat cu satisfacție că, în două luni de zile, blogul meu, cu motto-ul „Nu fi simplu telespectator!”, a inregistrat peste 17 000 de vizite, 53 000 de accesări și peste 1500 de comentarii; adică 23 de cometarii pe zi, până la momentul în care vă vorbesc (n.n. Datele statistice recente ale blogului indica cca 22 000 de vizite si 63 000 de accesări. Vezi detalii în fotografia alaturata; apasa pe imagine si mareste) Ca imagine proprie, blogul m-a ajutat profesional destul de mult. Este o buna carte de vizita; cel puțin poate fi. E o platforma, zic eu, destul de apropiata de stilul de presa, de maniera jurnalistica de a aborda subiectele. Important este sa fii documentatat si credibil. Avantajul este ca devii membru al unei diverse colectivitati virtuale și ai contact cu oameni deiferiti. Dezbaterile sunt diferite decat cele din media traditionala: adica intense, libere, si directe.
In scurta mea experienta de doua luni, mi-am format o opinie despre blogosfera din R. Moldova, pe care o voi expune in cele ce urmeaza. Totusi, ca sa nu ma prezint in fata dvs numai cu opinia mea, m-am gandit sa solicit si ajutorul colegilor din blogosfera, asa ca voi prezenta si parerile lor in urma efectuarii unui mini sondaj pe blogul propriu.
Voi incepe, insa, prezentarea mea, cu o serie de elemente introductive.
Puterea blogurilor
In lume, puterea blogurilor a fost remarcata in special in anul 2004, atunci când s-a impus prezenta internetului in campaniile electorale. Tot atunci, Howard Dean, candidat in alegerile preliminare in 2004 a adunat, online, fonduri electorale impresionante prin intermediul internetului. Recordul a fost de aproximativ 500.000 de dolari pe zi! Cu toate acestea, chiar daca a avut un asemenea succes online, Dean s-a clasat pe locul al treilea in alegerile preliminare. De aici si ideea ca electoratului online se comporta si gandeste altfel decat majoritatea celui offline, dar nu este o regula (New Media, Dorina Gutu, Tritonic, 2008).
Tot in 2004, la alegerile din America, John F.Kerry si George W. Busch au avut bloguri. Important este si faptul ca la conferintele lor de presa, ambele partide - pe langa jurnalistii din media traditionala - au acreditat si bloggeri. Din aceasta perspectiva devin evidente diferenta si progresul, la propriu si la figurat, intre diferite tipuri de societati.
Si R. Moldova se considera un stat democrat. La noi insa, din pacate, la conferintele importante, precum cele ale presedintelui, de exemplu, nu sunt acreditati nici macar jurnalistii, daramite bloggerii.
Blogosfera din R. Moldova - una firava și la început de cale
Nu exista o analiza detaliata a blogosferiei moldovenesti. Ma refer la o analiza profesionista. In Romania, de exemplu, prima analiza a fost realizata in 2005, dupa care au mai urmat cateva. Publicul de peste Prut stia inca de acum 3 ani ca existau aproximativ 5000 de bloguri in blogosfera romaneasca, iar in 2006 erau deja peste 14.000. De asemenea, era cunoscuta si varsta publicului interesat de blogosfera – preponderent - 18-25 de ani.
Revenind la Moldova, date de acest fel lipsesc. Noile media sunt inca o mare provocare pentru publicul basarabean. Desi blogosfera globala si cea europeana inregistreaza constant cresteri, numarul basarabenilor captati de noua media este semnificativ mai mic in comparatie cu alte tari. Si nu pentru ca nu ar avea interes publicul, ci, pentru ca, in R. Moldova, numarul celor care au acces la internet este mic (n.n. o buna parte nici nu au internet acasa). In plus, Barometru de Opinie Publica din acest an, realizat de IPP, arata ca numai pentru 2,6% din respondenti internetul este prima sursa de informare si doar 4,3% au cea mai mare incredere in aceasta sursa. In R. Moldova, oamenii acceseaza internetul, cel mai des, de la serviciu. Pentru o anumita patura sociala, care locuieste in republica, a avea interenet acasa inca mai reprezinta un lux. In Romania, potrivit timsoft.ro, la optiunea ejournal, este indicat ca, anii trecuti, cei mai multi bloggeri accesau internetul de acasa (94,85%). Asadar, daca in alte tari, era internet caffe-urilor ar fi apus, apoi, in R.M., aceasta inca este in putere!
Un alt exemplu de tara, in care blogosfera conteaza, este Franta. La Referendumul pentru votarea Constitutiei Europene, bloggerii s-au manifestat cel mai activ si au fost adevarati lideri de opinie. In cartea sa, New Media, Dorina Gutu scrie ca anume bloggerii au influentat agenda media si opinia publica prin parerile lor, iar votul negativ acordat de Franta, Constitutiei Europene, s-a datorat, in mare parte, miscarilor online de protest.
Ce viitor avem?
In R. Moldova, blogosfera nu are, din pacate asemenea putere. La noi, blogosfera s-a facut mai vizibila abia in 2006-2007. O crestere a numarului de blogurilor a fost evidenta in special in a doua jumatate a lui 2008. Aceasta aparitie de noi bloguri se datoreaza, in mare parte, lipsei de transparenta din mass media, tot mai acuta in R. Moldova in ultima perioada. Multi dintre bloggeri si dintre cei care consulta blogurile se arata optimisti si cred ca aceasta lipsa de informare a publicului moldovean poate fi suplinita si prin bloguri.
O fi asa? Vom vedea. Dar e clar ca in blogosfera trebuie sa intre toti cei care au ceva de spus. Internetul nu a fost niciodata un spatiu al cenzurii, ci al libertatii maxime de exprimare - poate chiar prea multa! -, iar in R. Moldova e atat nevoie de exprimare libera… La noi, deocamdata, internetul ramane singurul canal de comunicare nerestrictionat de puterea politca, de timpi si de antene, de politica editoriala a vreunei sau alte surse media.
In termeni calitativi, blogosfera moldoveneasca mai are ceva de lucrat. Cat priveste termenii cantitativi, cred ca blogurile vor spori in special in prima parte al lui 2009, odata cu lansarea campaniei electorale.
Deosebirea intre blogosfera de la noi si cea din alte tari
In tarile europene, blogurile sunt luate in serios si citate ca instrumente de comunicare politica, cee ce, dupa cum spuneam, nu e si cazul nostru.
In anul 2006, presa franceza de specialitate mentiona blogurile, ca surse demne de incredere, de 113 ori. Mai mult, un sondaj, din februarie 2007, de pe www.betapolitique.fr, indica faptul ca 21% dintre francezi considerau blogurile surse credibile de informatii.
Un exemplu bun este si Romania. Peste Prut, insusi presedintele Traian Basescu are blog. La fel si alti politicieni: Elena Udrea, Mircea Geoana, Adrian Nastase, Ion Iliescu, Calin Popescu-Tariceanu etc.. Informatiile de pe blogurile lor sunt adesea citate de media traditionala. Sa ne uitam si la Polonia. Si acolo blogosfera e ceva firesc si util. Insusi fostul prim-ministru, Kazimierz Marcinkiewick, in timpul mandatului sau, si-a lansat un blog pe care il administra constat si constiincios. Exemplul lui a fost preluat in scurt timp de majoritatea politicienilor polonezi care s-au alaturat blogosferei. La fel a procedat si seful executivului maghiar, Ferenc Gyurcsany in Ungaria.
Oare de ce la noi astfel de functionari si lideri importanti se tem sa iasa la rampa prin intermediul blogurilor? E adevarat, nu s-a stabilit deocamdata daca prezenta in mediul virtual al politicienilor are impact real asupra rezultatului alegerilor, dar, oare, numai aceasta conteaza?
Este pacat ca in secolul XXI spatiul public, politic si mediatic de la noi inca ignora blogul ca mijloc de comunicare demn de luat in calcul. El oricum, treptat, isi va intra in drepturi, iar pentru politicieni aceasta negljenta nu poate fi decat o optiune in detrimentul lor. Blogurile pot sa starneasca mai mult interes uneori chiar decat media traditionale. Ele pot mobiliza mai eficient anumite categorii electorale.
Neimplicarea politicienilor în blogosfera din R. Moldova
Potrivit statisticilor, politica este subiectul cel mai des discutat pe bloguri.
Cum spuneam anterior, blogosfera politica din R.M. va creste si ea simtitor in perioada de dinaintea campaniei. E posibil sa asistam la o explozie. Sa nu credeti insa ca cei care se vor grabi sa contribuie la dezvoltarea blogosferei politice vor fi politicienii, asa cum este si firesc. Ei nu se vor grabi sa dea tonul si sa iasa la discutii deschise cu publicul online, si asta, din cateva motive (asa cum sugereaza si literatura de specialitate):
1. Prea putini inteleg ca prin intermediul unui blog lumea ar afla mai multe despre ei, iar ei, la randul lor, mai multe despre lume.
2. Pentru unii, blogul este ceva mult prea nou si sofisticat, mai ales daca stapanesc cu greu computerul.
3. Prea putini inteleg ca blogul este un exercitiu util. Si mai putini constientizeaza faptul ca politicianul care isi construieste un blog nu mai este vazut ca om al trecututlui.
4. Blogul implica responsabilitate, asa ca saptamanal trebuie sa publice ceva pe el. Acel „ceva” nu trebuie expus intr-un limbaj de lemn. Ceea ce nu e tocmai usor.
5. Sunt politicieni rupti de comunitatea pe care o reprezinta si nu cred ca prin intermediul unui astfel de instrument – blogul – gandurile, multumirile, respectiv criticile nu fac decat sa le sporeasca popularitatea.
6. Ceea ce nu inteleg oamenii politici de la noi este ca intrarea in blogosfera le da posibilitatea de a se exprima mai bine, de a interactiona cu oamenii altfel decat traditional si, totodata, isi pot explica opiniile, actiunile, proiectele, clar si deschis.
7. Politicienii in R. Moldova (unii) se cam tem sa vorbeasca deschis.
Blogul e un domeniu atat de nou pentru cei mai in varsta din R. Moldova, incat e considerat de unii mai degraba o joaca de copii sau o moda. Sunt insa si exceptii. Este vorba despre oameni politici care au dat dovada de seriozitate in ceea ce priveste blogosfera. Cateva exemple sunt: Vitalia Pavlicenco, Veaceslav Untila, Vlad Filat, Vlad Cubreacov sau Sergiu Mocanu. Ceea ce este vizibil pentru orice cunoscator al blogosferei politice de la noi este faptul ca majoritatea politicienilor prezenti in mediul online sunt din opozitie si nu de la putere…
Explicatia este simpla: unii politicieni de la noi nici nu au nevoie de astfel de resurse precum blogurile, ei au resurse mult mai mari: televiziuni, posturi de radio si ziare pe care le controleaza direct.
Cum putem sa mai vorbim, in acest context, de vocea blogurilor noastre? Acestea, chiar daca sunt citate in mod serios, sunt invocate tot de presa de opozitie, desi si de aceasta in mod sporadic.
Care este părerea bloggerilor din R. Moldova despre acest subiect, veți afla în partea a doua a acestui articol.
(Va urma)