10Un zid tacit al Berlinului, aşa poate fi calificată, din ce în ce mai convingător, graniţa de la Prut care ne separă de Uniunea Europeană. Conducerea de la Chişinău vrea să limiteze şi să restrângă tot mai mult relaţia cu Bucureştiul, iar guvernanții nu vor să facă nici o concesie. Când zic concesie, am în vedere una minoră, dar cu efecte benfice şi directe pentru populaţie: semnarea Convenţiei Micului Trafic la Frontieră. După cum s-a mai spus deja în presa de la noi, actualii lideri de la Chișinău sunt gata să sacrifice interesele cetăţenilor doar pentru a-și arăta mușchii în relația cu românii de peste Prut.

„După semnarea Tratatului de bază”

Confirmarea a venit zilele trecute, când am aflat chiar de la premierul Zinaida Greceanîi, la o conferinţă de presă de bilanț, că problema semnării Convenţiei de mic trafic la frontiera moldo-română, dar şi chestiunea deschiderii de noi consulate ale României la Bălţi şi Cahul vor fi soluţionate abia după semnarea Tratatului de bază dintre Chişinău şi Bucureşti. „După semnarea Tratatului de bază”, a răspuns scurt şefa Guvernului. Este evident că avea răspunsul pregătit de dinainte.

La București s-a schimbat guvernul. Greceanîi a precizat că schimbarea de guvern de la Bucureşti nu afectează interesele Republicii Moldova în relaţia cu România. „Vom avea interesul nostru economic de cooperare, indiferent care guvern va fi acolo”, a declarat Greceanîi, întrebată cum comentează formarea noului executiv român. De altfel, programul de guvernare pentru 2009-2012 al coaliţiei PD-L-PSD de la Bucureşti acordă o atenţie sporită relaţiei cu Republica Moldova. Noul program de guvernare prevede clar încheierea „rapidă” a unor acorduri bilaterale privind micul trafic de frontieră cu Republica Moldova, pe lângă Ucraina şi Serbia.

Pe de altă parte însă, Chişinăul insistă să semneze cu România un tratat politic de bază şi un acord de frontieră. Argumentul guvernanților moldoveni este că așa ar fi garantată „recunoașterea și  respectarea suveranităţii şi independenţei R. Moldova”. De altfel, negocierile în această privință sunt purtate între Chişinău şi Bucureşti de mai mulţi ani, dar progresul tratativelor rămâne minor.

Deși diplomația română crede ferm că cele două state nu trebuie să devină “ostaticele” progresului în negocierile Tratatului de bază şi Tratatului de frontieră şi invocă adesea cadrul european, care poate oferi soluţii la această problematică, totuși, oficialii moldoveni par să fie afoni la aceste argumente. Unde le este pragmatismul pe care îl tot invocă, mă întreb eu? Ei mimează că nu îşi amintesc faptul că, în 2007, guvernul de la Bucureşti a trecut, cu statut de excepţie, peste existenţa sintagmei „limbă moldovenească” în „Acordul privind facilitarea regimului de vize” şi în „Acordul privind readmisia persoanelor cu şedere ilegală între Republica Moldova şi Comunitatea Europeană”, tocmai pentru a ne veni în ajutor şi a nu bloca un document important. A replicat Chişinăul în vreun fel? Prin vreo concesie de un fel sau altul?

La aceeași conferință de bilanț, întrebată despre Parteneriatul Estic, lansat recent de Comisia Europeană, Zinaida Greceanîi a spus că Guvernul de la Chişinău îşi doreşte mai mult decât un parteneriat în comun cu alte cinci state din estul UE. Iată ce afirmă prim-ministrul: „Noi am discutat cu partenerii noştri din Comisia Europeană şi am spus că ţările din acest Parteneriat Estic nu sunt toate la aceeaşi etapă de avansare în relaţiile cu UE. De aceea, fiecare ţară are nevoie de o tratare absolut separată, inclusiv Republica Moldova. Şi cred că R. Moldova merită această tratare separată, având în vedere şi gradul de avansare în drumul către UE”.

“Fiecare poate să facă declaraţii de care vrea”

Dar merită, oare? Sau mai cred reprezentanţii occidentali că merită? Mai ales că doamna prim-ministru, vorbind despre recenta declaraţie a ambasadorilor UE, care şi-au exprimat îngrijorările față de deteriorarea climatului democratic din R.M, odată cu apropierea alegerilor parlamentare din primăvară, a replicat sec: “fiecare poate să facă declaraţii de care vrea”. Şi a continuat spunând că „Răspunsul Guvernului a fost foarte adecvat”, făcând referire la o declaraţie a Ministerului Justiţiei. Reamintesc că, într-o replică dată ambasadorilor, Ministerul Justiţiei de la Chişinău le-a reproşat misiunilor diplomatice ale UE că acestea nu l-au consultat pentru documentare înainte de a difuza declaraţia şi a sugerat că ambasadorii au depăşit limita neangajării politice şi a respectului reciproc.

Așadar, în R. Moldova toate sunt bune și frumoase, iar diplomaţii occidentali greşesc. Prim-ministrul declară că în acest în Republica Moldova a înregistrat o creştere de 7,6% a Produsului Intern Brut, a fost redus șomajul, ba chiar se pregătesc noi locuri de muncă pentru moldovenii care eventual vor rămâne fără locuri de muncă în străinătate şi vor reveni acasă (interesant care moldoveni revin acasă și la ce?), iar inflaţia a fost și ea diminuată. Despre criza financiară nici gând să ne afecteze, ne liniștește Greceanîi. Cât despre valuta naţională nici nu mai are rost să vorbim că la cât s-a apreciat în ultima vreme…

Numai progres în țara asta, numai progres, dar nu știu cum se face că tot codașii Europei rămânem!