putin-si-transnistria.jpgDupă ce ieri scriam despre articolul din  Le Monde - “La main tendue à l’Ukraine et à la Géorgie” - semnat de Thomas Ferenczi, care descria vecinătatea estică a Europei și în care R. Moldova era trecută sumar în listă într-un „parteneriat oriental”, astăzi este rândul cotidianului elveţian Le Temps să-şi îndreptat privirile peste frontiera europeană. Și să privească la ce se întâmplă cu Transnistria.

Le Temps scrie deschis într-un articol  apărut astăzi și intitulat “Fantomele traficului de tot felul bântuie Tiraspolul”, despre criminalitatea organizată de la Tiraspol. Naratorul este Richard Werly, reporter al ziarului,  care a vizitat oraşul.

Transnistria rămâne gaura neagră a Europei

Acuzele principale aduse Transnistriei de către ziaristul Richard Werly  sunt: traficul cu cu carne de pui, fier vechi, droguri din Afganistan sau medicamente false. Totuși, Le Temps atenționează că în ciuda unei monitorizări permanente din partea Uniunii Europene, Transnistria rămâne gaura neagră a Europei. Pe lângă atât de cunoscutul trafic cu armament, pentru care Transnistria a fost adesea acuzată și care nu mai constituie o noutate pentru nimeni din Occident, au mai apărut, iată, noi forme de contrabandă enumerate mai sus.

Puii congelați transnistreni “în trazit” către Europa

Relatarea reporterului Richard Werly începe simplu. El descrie puii congelați care abundă în congelatoarele supermarketurilor Sheriff din Tiraspol. Și explică: din 2005, potrivit misiunii europene de monitorizare a graniţei EUBAM, care are loc la granița ucraineană, fiecare cetăţean din Transnistria consumă peste 500 de kilograme de pasăre pe an! De aici și ideea de contrabandă cu pui. De unde însă vine aceasta ? Chiar din Odesa, scrie Richard Werly, oraș aflat la doar  90 de kilometri distanţă.

Reporterul de la Le Temps  folosește o expresie de toată frumusețea pentru puii transnistreni. Aflați “în trazit” către Transnistria, scrie el, puii importaţi din Asia sau Statele Unite nu achită taxele vamale. Ei sunt exportaţi din nou, prin diferite metode frauduloase, în Ucraina. Culmea este că aceștia ajung mai apoi în Europa! Reporterul Richard Werly estimează că încasările contrabandiștilor din această afacere s-ar ridica la  câteva milioane de euro.

Nu este uitată nici miza strategică a regiunii care are în prim plan energia şi gazul rus.  În conext, este pomenită și datoria de 2,3 miliarde de euro a regiunii față de Rusia. “Teritoriul rămâne în continuare un centru al criminalităţii organizate din fosta URSS. Totuși afacerile şi-au schimbat natura”, spune un ambasador european. În opinia lui, “traficul cu arme despre care se vorbeşte atât nu a fost reperat de EUBAM”. “Pentru noi, e de domeniul trecutului”, spune ambasadorul.

Transnistria - un mic regat viciat

Transnistria încearcă să stea departe de ochii europenilor. Reporterul elvețian Werly o vede ca o fâşie de pământ separatistă prorusă cuprinsă între fluviul Nistru şi Ucraina unde totul se cumpără și totul se vinde. Pentru Richard Werly, această palmă de pământ cu o lungime de 200 de kilometri şi lăţime de mai puţin de zece kilometri, este “un fost cartier general al armatei a 14-a sovietice, ale cărui clădiri au sfârşit în prezent prin a fi dezafectate”. Nu este uitat nici trecutul “glorios” al Transnistriei. Cel de  producător principal de armament al URSS-ului.

Ideea este că în Transnistria totul a fost și este under control. Cel care concentrează puterea în mâinile sale și care este Atotputernic la Tiraspol este fostul lider sovietic și actualul așa zis preşedinte al regiunii -  Igor Smirnov. Potrivit celor scrise de Richard Werly în Le Temps, familia lui Smirnov este cea care controlează vămile transnistrene.

Tiraspolul, un minimuzeu sovietic

Așa arată Tiraspolul pentru orice vizitator european care pășește pe acolo: ca un minimuzeu sovietic. Mai pe înțeles: maşini puţine, panouri excesiv de mari de propagandă, de unde se desprinde clar cultul personalităţii smirnoviste. 

Evocarea acuzaţiilor de trafic cu arme pe scară largă stârnește zâmbete, scrie Le Temps.

“Că domneşte corupţia, da. Că frontiera este ca o sită, da. Însă tunurile, tancurile de asalt şi puştile kalaşnikov produse aici în serie nu mai sunt de actualitate”, susține un diplomat aflat în Transnistria și intervievat al lui Richard Werly. Potrivit experţilor OSCE de la Chişinău,  traficul se face cu încărcături de fier vechi, reciclate în uzinele siderurgice ale Transnistriei, cu carne de pasăre, alcool, ţigări, droguri din Afganistan. Totul sub relativă monitorizare. “De la intrarea în vigoare a misiunii vamale a Uniunii Europene, în 2005, oţelul care iese din Transnistria trebuie să dispună de certificate moldovenești. Totul se cumpără, totul se vinde, dar nu mai este jungla criminală de altădată”, spune interlocutorul intervievat de Le Temps.

Ghimpele din coasta estică a Europei

Reporterul găsește că aceasta ar fi și explicația pentru care, poate,  conflictul din Transnistria și este “îngheţat” pe moment. Este în interesul Moscovei ca Transnistria să rămână ca un ghimpe în coasta de est a Europei. Să nu uităm nici de cei circa 1.500 de soldaţi ruși aflați pe teritoriul din stânga Nistrului pentru “a menţine pacea şi a păzi fostele depozite de muniţii şi cu cei circa 100.000 de cetăţeni ruşi cărora li s-au dat paşapoarte ruse”, titrează Le Temps.

Concluzia elvețienilor este clară: frontiera regiunii rămâne un pericol. Articolul din prestigiosul cotidian se ]ncheie cu o observație tranșantă a unui observator militar de la OSCE: “Transnistria trebuie văzută ca nodul unei probleme regionale Rusia-Ucraina-Moldova-Caucaz”.