S-a prabusit in cerul in plina intoxicatie , cuprins de furtuna si sulite. Zeus isi proba noile arme de nimcire a nefirescului ,si cite o vapaie se aprindea si arunca surcelele fierbinti parca ridicate din infern.
Vintul purta obiectele in ordinea aleatorie oricarei existente, aerul devinea fierbinte si sur, si parca fumegind totul nu mai stia de forma.
Probabil perechi de ochi, acolo sus, priveau cu acalmie,si fara sentimente acceptau seslectia “naturala”.
Ceva puternic ia zdrobit ablitatea de a percepe, si intr-o secunda totul a disparut , raminind singur… inconjurat de intuneric, dar absurd simtea caldura ce-l coplesea, si il chema , dar orice pas il apropia de un nucleu divin, si orice incercare de a-l cuceri era o succesiune lamentabila de adevaruri.
