E seara, luminile s-au aprins in feresetrele de vis-a-vis, zeci de luminite impinzesc orizontul si ascund dupa ele la fel de multe destine.
Masa! masa rotunda impinzita de citea luminari aprinse, care nu fac decit sa serveasca drept accesorii artistice..
Ea! ea statea in fototliu minunindu-se de focul care aredea cu atita prihanie, spre focul care urma sa se stinga. El nu stia de asta si poate anume din acest motiv cu atita ardoare nimicea oxigenul din jurul sau.
Se deschide usa, intra figura ce 2 cosite si un zimbet palid si fin, pune cele doua pahare pe masa, in ele se scurge singele anilor ’60.., sorbind din pasiunea acelor vremuri ochii ocoleau umbrele mate iminente ,ci fugeau spre un intuneric deslusit.
Vin de culoare de profunzimea unui diamant, reflecta in sine puterea unor revolutii. Fiecare picatura conserveaza cincentratia epocii..
Paharul pe jumatate gol, vinul cucereste ratiunea, cum au fost cucerite cindva cetati..
Ochii se inchid, muzica inceteaza si se asaza o liniste, inca o liniste a unei nopti solidare.
