URSS în 2008?!!! Râde Europa de noi!

Într-un articol mai vechi scris de mine aici pe blog - Vor face-o şi pe asta: limba rusă - limbă de stat? -, în discuţie cu forumiştii, am dat un exemplu, credeam eu, semnificativ. În timp ce ne aflam la Andy’s Pizza (în centrul Chişinăului), împreună cu jurnalista Liliana Arnăutu, am fost nevoită sa chem şeful pizzeriei să ia masurile de rigoare faţă de un chelner care, deşi înţelegea româneşte, refuza categoric să mă servească, pentru simplul motiv că vorbeam cu el doar în limba română. După ce mi-a aruncat superior “gavari na normalinom iaziche”, nu am mai tolerat comportamentul agresiv al angajatului şi, după cum spuneam, am apelat la superiori.

Colega mea poate să confirme această întâmplare. Totuşi, pe forum, au apărut voci care contestau veridicitatea celor spuse şi spuneau că ar fi vorba de nişte “clişee utilizate de Frontul Popular în anii 90 în isteria anti-rusă”, iar “replica gavari na normalinom iaziche e ceva de domeniul trecutului, poate în anii 70-90″. Mai mult, un forumist a catalogat cuvintele mele drept “paranoia”, iar un altul, care îi ţinea isonul, a afirmat că cele povestite de mine “miroseau a complex de inferioritate” (vezi aici).

M-am gândit că nu e cazul să abandonez aceea discuţie, de aceea revin cu noi elemente.

De curând, o cunoştinţă de a mea, plecată de ceva timp în Italia, a revenit acasă. “Dacă e vorba de Italia, atunci hai să mergem la Pizza de Italia”, mi-a propus buna mea prietenă. Zis şi făcut. Pentru cine nu cunoaşte, localul dat este situat pe bulevardul Renasterii, tot în centrul Chişinăului. Aici, strategia chelnerilor e un pic mai şmecheră decât cea a înverşunaţilor de la Andy’s Pizza (locul în care am fost eu). Dacă primul chelner, care te întâmpină, vede că vorbeşti doar în română nu se mai apropie a doua oară, ci lasă pe un altul care o cunoaşte. Ok. Ei cu ei, noi cu noi. Toate bune şi frumoase, până la  achitarea facturii. Când o primim, constatăm că, de sus până jos, este scris doar în rusă (apasa de fotografia din stanga si mareste). Am achitat şi am luat această foaie ca să o plasez pe bog şi să îi întreb pe acei forumiştii, care cred că limba rusă are un statul “normal”, dacă nu e cazul, totuşi, să ne arătăm nemulţumirea.

Se poate şi altfel!

În paralel, pentru comparaţie, plasez o altă factură (apasă pe fotografia din dreapta si mareste), emisă tot în R. Moldova, de la operatorul de telefonie Orange. După cum vedeţi, informaţia este scrisă, conform legilor în vigoare, în ceea ce guvernanţi numesc “limba de stat” (adică limba română) şi nu în rusă. Prin urmare, două facturi care exprimă două realităţi diferite, într-o singură ţară.

În articolul 13 din Constituţia R. Moldova scrie negru pe alb în capitolul “Limba de stat, functionarea celorlalte limbi”:

• (1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca, functionind pe baza grafiei latine.
• (2) Statul recunoaste si protejeaza dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la functionarea limbii ruse si a altor limbi vorbite pe teritoriul tarii.
• (3) Statul faciliteaza studierea limbilor de circulatie internationala.
• (4) Modul de functionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileste prin lege organica.

iar în articolul 10 este stipulată “Unitatea poporului si dreptul la identitate”:

• (1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai.
• (2) Statul recunoaste si garanteaza dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

Să ne uităm acum atent la punctele pe care le-am subliniat din aceste două articole din Constituţie.

În articolul 13, la punctul (2), scrie că “Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării”. Este corect ca statul să garanteze acest lucru, dar oare de ce, reducând exemplul la cazurile de mai sus, patronii localurilor menţionate nu recunosc şi nu respectă dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi funcţionarea limbii de stat pe teritoriul unei ţări care are în Constituţie (vezi mai sus artic.13 (1)) limba băştinaşilor ca limbă de stat? Fie ea măcar şi “moldovenească cu grafie latină”.

Este normal ca statul să “recunoască şi să garanteze dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. Oare nu demonstrează cele două exemple de la pizzerii că el, statul, metaforic vorbind, este afon la ceea ce se întâmplă şi acordă, de fapt, indirect, limbii ruse prerogative egale cu cele ale limbii de stat? Or, aceasta nu înseamnă numai protejarea limbii ruse, ci oficializarea ei indirectă!

Insultaţi la noi acasă

În acelaşi context al ignorării prin exces al Articolului 10 (2) - legat de recunoaşterea şi garantarea drepturilor cetăţenilor la identitate etno-lingvistică - poate fi inclus şi exemplul unui nou val de susţinători ai partidului pro - rus “Ravnopravie”, membri ai Ligii tineretului rus din R. Moldova, precum şi câţiva comsomolişti nostalgici, care au  mărşăluit prin centrul Chişinăului, acum câteva săptămâni, scandând în gura mare că vor: „Limba rusă – limbă de stat!” Ei motivează că nu înţeleg ce scrie în documentele întocmite în română. Dar oare moldovenii de ce trebuie să înţeleagă, ipotetic vorbind, facturile emise în limba rusă? Oare de ce aceştia preferă să tacă, sau, şi mai rău, să replice pe forumuri că nu există “gavari na normalinom iaziche”? Nu sunt oare astfel de manifestări xenofobe un fel de a spune, indirect, “gavari na normalinom iaziche” ?

Nu sunt oare, astfel, vorbitorii de limbă română/moldovenească, neglijaţi şi insultaţi când trebuie să achite o factură într-o altă limbă decât cea proclamată în Constituţie? Nu sunt ei oare, pe drept cuvânt, neprotejaţi când, după 18 ani de la proclamare a independenţei, un simplu angajat într-o pizzerie îşi permite să arunce în faţă clientului un “gavari na normalinom iaziche” ? Nu ne simţim noi, oare, neglijaţi când majoritatea ambasadorilor, acreditaţi la Chişinău, preferă să înveţe limba rusă motivând că aşa se fac înţeleşi de toată lumea? Tind să cred că DA, se simt marginalizaţi, neglijaţi şi frustraţi într-o asemenea atmosferă.

Şi asta în condiţiile în care, potrivit datelor ultimului recensământ efectuat în R. Moldova (în toamna anului 2004), 75,2 la sută din populaţia republicii (fără Transnistria) a declarat că vorbeşte, de obicei, în limba română/moldovenească şi doar 16 la sută – în limba rusă. Totodată, potrivit, recensământului din 2004, se mai relevă faptul că moldovenii/românii constituie populaţia majoritară în spaţiul dintre Prut şi Nistru, adică 78 la sută din numărul total de locuitori. Ucrainenii reprezintă 8,4 la sută din populaţie, ruşii – 5,9 la sută, găgăuzii – 4,4 %, bulgarii – 1,9 procente, alte naţionalităţi – unu la sută şi pentru 0,4 la sută din locuitori nu a fost înregistrată naţionalitatea.

Amintiri şi rămăşiţe din URSS

Şi, în final, un exemplu de no comment. Cum se simte vorbitorul de română/moldovenească, atunci când, de la un medic angajat la Centrul Republican de Diagnosticare, îi este eliberat cetificatul în limba rusă (vezi stânga o factură eliberată pe numele meu de la acest spital), sau, culmea, când pe un simplu certificat de analiză a sângelui, eliberat de Spitalul Republican, pe lângă aceeaşi rusă, mai este semnat că actul este eliberat de “Ministerstvo Zdravoohranenia RSSR” !!! (trad. Ministerul Sănătăţii din URSS) (vezi certificatul din dreapta - apasă pe fotografii şi măreşte).

RSSR / URSS în 2008?!!! Râde Europa de noi!

În loc de concluzii

Mesajul unui forumist de la mine de pe blog (vezi aici) poate fi aşezat în loc de concluzii: “Faptul ca refuzi sa fii deservit de cineva, care vorbeste in rusa, nu este dovada unui complex de inferioritate, ba dimpotriva a demnitatii si a respectului fata de tine insuti.

Ca sa revin la problema limbii ruse, este o dovada de lipsa totala de respect faţă de tara în care te-ai nascut si care traiesti, chiar daca ai alte origini. Sa ceri cu atita tupeu oficializarea acesteia… Odata ce te-ai nascut si traiesti aici, accepti istoria sau cultura locala, daca nu, te intorci la origini

De exemplu: arabii din Franta nu cer oficializarea limbii arabe. Odata ce vin in  Franta,  ei devin francezi si accepta tot ceea ce e francez, si declara ca sint francezi, dar nu marocani, tunisieni sau algerieni”.

p.s. Din motive de precauţie, am şters date care conţineau informaţii personale, incluse în documentele medicale pe care le-am postat.

 

Articol preluat de Agenţia Romanian Global News (http://www.rgnpress.ro) vezi aici.