Azi l-am admirat pe Roşca et compania ţuguindu-şi frumos buzele şi suflând cuvinte prin portavoce. Mi-am amintit cu plăcere şi de dăţile în care se căţăra sprinten în copaci… Acum nu s-a urcat decât pe un scaun, ceea ce arată că timpul nu iartă pe nimeni şi bătrâneţile ne ajung din urmă pe toţi…

Şi totuşi necunoscute sunt căile dlui Roşca… Ba e cu unii, ba cu alţii… Totuşi mă plesnesc peste frunte şi înţeleg că s-a început campania electorală…