Gindea epidemic , apusul singera undeva prin paropiere. S-a asezat pe pervaz, desena pe sticla transpirata de atita concentratie de praf.
Ochii mari ai peretelui concentrau asociatiile de constelatii incununate de plina luna. Caminul transforma amintirile in scrum….afara deodata, pe sticla se preling apele moarte..lacrimile norilor deranjau ulitele, picaturile dezordonau straturile de colb depuse de talpile pantofiotilor mai mari si mai mici,
Ochii lui cuprindeau panorama, luat sub brat de ceatsa soarelui ingindurat, care adormea si se furisa in marea insingerata de apus.
Se insereaza…e noapte…
