Îmi amintesc că citisem pe undeva despre o dezbatere în America, în care se spunea că între necesităţile fundamentale ale omului (casă, masă, hrană) ar trebui introdus şi… televizorul.

Priveliştea pe care am imortalizat-o în poza alăturată mi-a amintit de această discuţie. Cine s-ar fi gândit vreodată că, după numai 80 de ani de la apariţia primului televizor, vândut în anul 1938 în SUA, astăzi, acest aparat vorbitor, este, practic, disponibil pentru fiecare casă. În 1951, în SUA, existau deja 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie 3 televizoare la 100 de locuitori. Totodată, la 2 noiembrie 1936, BBC lansa primele emisiuni publice din Alexander Palace din Londra.

Totuşi, nu este vorba doar de simpla prezenţă a televizorului în casele noastre, ci de importanţa şi, în primul rând, de dependenţa faţă de acesta. Poate fi numită aceasta o fixaţie?  Înclin să cred că imaginile afişate în acest text întăresc o asemenea afirmaţie.

Avea dreptate cercetătorul american Marshall McLuhan când spunea că „era imaginii este planetară, conducând la crearea unui sat planetar virtual”. După cele văzute, eu continui: într-o lume în care revoluţiile tehnologiilor informaţionale prind tot mai mult loc în viaţa noastră, poţi vedea ciudăţenii dintre cele mai sinistre. Aşa cum sunt cele din imagini. Stă casa să cadă, iar antenele inundă pereţii! Sau, daca vă mai aduceţi aminte de renumitele porniri ale înrăitelor telenoveliste din anii 90 care, pentru „Izaura” sau „Şi bogaţii plâng”, lăsau munca pe dealurile moldave în crucea zilei şi alergau cu sapa în spinare de rupeau pământul ca să ajungă la film. Ce alt exemplu poate fi mai grăitor?

Dincolo de asta, nu toată lumea are asemenea „fixisme” , sau, chiar daca le are, pot fi unele şi de bun augur. Odată cu progresul înregistrat privind televiziunea, oamenii devin mai informaţi si mai atenţi la ce li se întâmplă, desigur, repet, dacă nu intră în categoria celor care urmăresc doar telenovele sau locuiesc într-un sat uitat pe undeva unde recepţionează doar NIT, ORT sau M1.

Există şi reversul medaliei, iar cel mai discutat aspect este cel de: „Nu minţiţi poporul cu televizorul!” Adică, manipularea.

Aşadar, am ajuns să conchidem astăzi că televizorul este bun şi rău, sau poate fi şi bun şi rău.

Voi ce credeţi?