Dacă, la o adică aş dezinfecta cleştele de pe masă şi aş întinde tare pupila, astfel încât să o măresc până la statura lui Goliat, nu ar mai trebui să privesc lumea de afară, pentru că lumea de afară ar binevoi să intre în ochiul meu, prin uşa pe care i-am deschis-o.
Dacă mi-ar cădea pe cap vreo 5 planete astfel încât să-l facă mai mare, lumea ce intră pe ochi, nu s-ar înghesui şi şi-ar muta în general traiu’ din real, la mine în căpăţână.
Mă tem să fac asta… Pe lângă faptul că nu sunt perfecţi, oamenii sunt şi laşi…
