Ce trebuie unui om de rând pentru o fericire deplină? Pâine şi spectacole! Tot mai mult, acţiunile de PR înlocuiesc foametea şi frica faţă de ziua de mâine. Americanii avea nevoie de o „anestezie” cu care să se mângâie în perioada de criză, iată de ce anume Barack Obama Hussein, „soluţia de stânga”, a fost numit în funcţia de preşedinte şi nu altcineva. Da, anume numit şi nu ales. Pentru că se cunoaşte destul de bine că preşedintele american nu este ales de populaţie, ci de un grup restrâns de indivizi, din cadrul marii finanţe. Restul e doar un circ.
No, bine, nu ne băgăm noi în sistemul electoral american, fiecare popor îşi alege propriul model al democraţiei. Ma deranjează mai mult prelingerea al astfel de campaniilor PR spre regiunea Europei. Virusul transformării politicului în spectacol, în care candidatul în fiecare an „aduce schimbarea”, te duce la gândul că nivelul capacităţii de percepe al realităţii în lume, scade în progresie aritmetică.
Îmi place să repet, că omul cele mai multe minciuni îşi spune sie însuşi. Sindromul „Obama”, care a devenit o normalitate de câteva decenii, este o modalitate a omului de a refuza înţelegerea realităţii. Societatea globală se transformă într-un ansamblu al narcomanilor cronici. Există deja şi o diviziune a muncii în acest complicat proces de îndobitocire a maselor: mass-media prezintă societatea în culori cât se poate mai oribile, iar politicienii prezintă „schimbări miraculoase”.
Problema societăţii consumiste nu constă în consum însuşi, ci în „iluzia consumului”, „видимость движения”. Omul consumă imagini, nu evenimente reale. În măsura în care societatea degradează, clasa dominantă va aduce noi şi noi „soluţii miraculoase”, care ar induce masele, de fiecare dată, în stare de extaz. „Revoluţii oranj”, „marea schimbare”, „noua clasă politică”, sunt exemple de titulaturi care încearcă să creeze o realitate virtuală, un Matrix, un somn profund în care şi moldoveanul nostru tot mai mult se adânceşte.
Fuck off Obama!
