Cine nu vrea limba română şi vrea limba rusă - limbă de stat?

În ultimul timp R. Moldova este tot mai mult văzută şi asemănată, din afară, cu o struţo-cămilă. Nu o mai compătimeşte nimeni, nici măcar cei  plecaţi de nevoie din ţară. Ne tăiem craca de sub picioare şi ţipăm în gura mare, continuând să dăm vina pe alţii. O fi dur spus, dar asta este adevărul. De ce afirm acesta?

Ei bine, după ce câţiva comsomolişti nostalgici au  mărşăluit săptămâna trecută prin centrul Chişinăului, slăvindu-i pe Lenin şi Stalin, un nou val de susţinători ai partidului pro - rus “Ravnopravie” şi membri ai Ligii tineretului rus din R. Moldova, au mărşăluit prin oraş scandând în gura mare: „Limba rusă – limbă de stat!”

Detaliile le-am aflat de la ştiri. Cică, susţin că au avut un motiv serios să iasă în stradă. Şi anume:  să ceară autorităţilor oficializarea limbii ruse şi declararea ei ca a doua limbă de stat pentru că, vezi doamne, nu înţeleg ce scrie în documentele întocmite în română. (Dar oare părinţii noştri cum au învăţat, au vorbit şi au folosit limba rusă la fiecare pas până în ’89?…) Mai mult, potrivit Jurnalulului de Chişinău, organizatorii şi participanţii la eveniment îşi motivau agresiv cerinţa prin faptul că „jumătate din populaţia R. Moldova vorbeşte în limba rusă” şi afirmau că populaţia din republică „este supusă românizării”, iar ruşii sunt „discriminaţi” (sic!). E de la sine înţeles că, într-o R.  Moldovă, cu un popor băştinaş, atât de tolerant, cum e al nostru, pentru urmaşii lui Lenin pare ciudat şi “aberant” să depună efort şi să înveţi limba acestuia, după cum afirma un binecunoscut jurnalist de la noi. E vorba de minim respect. Dar, care respect şi mai ales din partea cui …?

Aşadar, continui. Pentru că le sunt „încălcate drepturile”, aceşti tineri „feciori ai neamului”, înarmaţi cu drapele ale Rusiei, s-au felicitat reciproc cu ocazia Zilei Unirii Popoarelor, în faţa ambasadei Rusiei de la Chişinău, mai fericiţi şi mai uniţi „în cuget şi-n simţiri” ca niciodată de la ‘90 încoace. E şi firesc. Acum au undă verde. Acum nimeni nu îi deranjează, ba chiar îi încurajează…

Iată cum s-au petrecut lucrurile:

Două feluri de manifestări. Pe cine înăbuşim şi pe cine ne facem a nu vedea?!

Tot de la televizor aflu că cei prezenţi la manifestare au mărşăluit în voie şi nestingheriţi de niciun reprezentat al forţelor de ordine prin centrul Chişinăului. Vă mai aduceţi aminte de manifestările din iarnă ale tinerilor care optau pentru cauza occidentală şi românească a republicii noastre? Ei bine, probabil vă amintiţi cum a fost înăbuşit acel val de protestatari.

Mai jos am postat un reportaj, din propria colecţie, în care puteţi vedea câte coloane de poliţişti au fost scoşi atunci în stradă! Deşi aveau autorizaţie de protest din partea Primăriei capitalei, totuşi, acelor tineri le-a fost interzis să protesteze paşnic în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În acele cazuri nici nu începea bine protestul că, pe loc, apăreau şi forţele de ordine înarmate cu toate cele „necesare”.

Totodată, tinerilor li s-a reproşat că purtau „drapele ale altui stat”, adică cel al României. Dar, oare, de ce nimeni nu a interzis şi „feciorilor neamului”, ieşiţi la manifestările de acum două zile, să  poarte drapelele Federaţiei Ruse? Nu erau şi ele oare „drapelele altui stat”? Acestora de ce nu le ripostează nimeni nimic? Care e diferenţa? Totodată, mă întreb: Unde au fost şi acum cordoanele de poliţişti de atunci? A fost îndeplinit cumva, atât de repede, ordinul de acum câteva luni ale preşedintelui Voronin care cerea reducerea la jumătate a angajaţilor din  MAI? Dacă e aşa, atunci e clar de ce nu s-a mai găsit nici un om al legii care să supravegheze manifestarea din urmă…

Nu pare evident că este vorba de o comanda politică aici? Cine trage de fapt sforile?

Urmăriţi mai jos detalii de la protestele din iarnă ale tinerilor pro-romani şi veţi înţelege mai multe. Comparaţi cu cel de sus şi trageţi concluziile.

Cazul tinerilor liberali agresaţi la Bălţi şi profanarea lui Eminescu – o continuare

Acum stau şi mă gândesc: În ultima vreme tot mai mulţi astfel de  activişti sau „bastarzi ai lui Voronin”, cum îi numeşte Constantin Tănase într-un articol de al său din Timpul, apar şi se manifestă… Cazul tinerilor membri ai PL, agresaţi la Bălţi, de către astfel de „apărători ai patriei”, se înscrie şi el, perfect în această serie de exemple de noi răbufniri „moldovenisto - naţionalo - ruse”. La fel şi profanarea tot mai insistentă din ultima perioadă a bustului marelui Eminescu! Ce să fie aceste toate? Nu cumva au slăbit prea mult frâele în mâinile unora care ne reprezintă voturile acordate? Şi când se va opri acest val de revendicări în limba rusă? Oare, în martie 2009?

Doar 16 la sută din populaţia R. Moldova vorbeşte, de obicei, în limba rusă

Într-un articol din Jurnal de Chişinău, ziarista Raisa Lozinschi scria că „tinerii, asmuţiţi de partidul „Ravnopravie” al lui Valeri Klimenko, care este şi preşedintele comunităţii ruseşti din R. Moldova, nu cunosc sau nu vor să accepte realitatea existentă în R. Moldova”. Jurnalista apelează şi la cifre concrete.  Astfel, scrie ea, potrivit datelor ultimului recensământ efectuat în R. Moldova (în toamna anului 2004), 75,2 la sută din populaţia republicii (fără Transnistria) a declarat că vorbeşte, de obicei, în limba română/moldovenească, 16 la sută – în limba rusă, 3,8 la sută – în ucraineană, 3,1 la sută – în găgăuză, 1,1 % - în bulgară şi 0,4 la sută – în alte limbi. Deşi în R. Moldova, arată datele aceluiaşi plebiscit, numai 5,9 la sută din populaţie este de naţionalitate rusă, în limba lor mai vorbesc şi moldoveni/români, şi ucraineni, şi găgăuzi. Astfel, cu toate că majoritatea ucrainenilor, găgăuzilor şi a bulgarilor a indicat ca limbă maternă pe cea a naţionalităţilor pe care le reprezintă, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar şi fiecare al patrulea găgăuz au susţinut că vorbesc de obicei limba rusă. Iar moldovenii care vorbesc de obicei limba rusă constituie 5,0%.

Recensământul din 2004 mai relevă faptul că moldovenii/românii constituie populaţia majoritară în spaţiul dintre Prut şi Nistru, adică 78 la sută din numărul total de locuitori. Ucrainenii reprezintă 8,4 la sută din populaţie, ruşii – 5,9 la sută, găgăuzii – 4,4 %, bulgarii – 1,9 procente, alte naţionalităţi – unu la sută şi pentru 0,4 la sută din locuitori nu a fost înregistrată naţionalitatea.

În aceste condiţii şi în baza argumentelor aduse, la sfârşitul artiolului, ziarista Lozinschi se întreabă: De ce ar merita limba rusă să devină a doua limbă de stat a R. Moldova?

Eu, la rândul meu, mă solidarizez cu jurnalista şi vă pun aceeaşi întrebare:  Dacă doar 16 la sută din populaţia R. Moldova vorbeşte, de obicei, în limba rusă, cum se face că aceasta este limba numărul unu în R. Moldova în anumite cercuri decisive şi importante, inclusiv la nivel înalt de stat, şi cum de am ajuns ca reprezentanţii unei minorităţi, în a cărei limbi vorbesc doar 16 la sută, să aibă asemenea pretenţii după 18 ani de independenţă?

Cum am ajuns aici?