S-a întâmplat. America are primul preşedinte de culoare. Specialiştii spun ca McCain a plătit cei 8 ani de politica republicana, iar AFP relatează că „victoria în alegeri a lui Barack Obama, ilustrează calea parcursă de afro-americani în această ţară încă agitată de demonii rasismului”. Senatorul de Illinois, devenind cel de al 44-lea preşedinte al SUA, intră în istorie şi contrazice ipotezele multor analişti care pronosticaseră dificultăţi pentru Obama, din cauza rasei sale, şi susţineau că America nu este pregătită să aleagă o persoană de culoare. Obama a câştigat totuşi în state majoritar albe, ca Pennsylvania şi Ohio. De-a lungul campaniei, el a refuzat să se prezinte ca un „candidat negru” şi a spus că, dacă va pierde, nu va fi din cauza rasei sale. Acesta a fost cu siguranţă unul dintre secretele victoriei sale.
Totuşi, de ce a pierdut McCain, el, patriotul şi membrul Partidului Republican, formaţiune care, din 1968, a câştigat şapte alegeri prezidenţiale din zece şi a dominat în Congres, inclusiv sub preşedinţia democratului Bill Clinton, începând din 1994? Înfrângerea de marţi, când democratul Barack Obama a ajuns la Casa Albă şi democraţii şi-au consolidat majoritatea în Senat şi Camera Reprezentanţilor, este un pas înapoi major pentru republicani. În afară de victoria lui Obama în state-cheie precum Ohio şi Florida, democratul a câştigat scrutinul şi în Virginia, Iowa, New Mexico, Nevada şi Colorado, toate fiind state care, în 2004, au votat cu preşedintele republican în exerciţiu, George W. Bush. Înfrângerea lui McCain în Pennsylvania a fost primul indiciu puternic că şansele republicanului la Casa Albă se estompează.
Ce motive au determinat, de fapt, înfrângerea acestuia ?
Iată câteva dintre cele mai pregnante pentru victoria lui Barack Obama şi înfrângerea lui McCain, aşa cum au fost ele inventariate de presă.
1. McCain a platit cei 8 ani de politica republicană. Victoria lui Obama, aşteptată în mai multe ţări, intervine după opt ani de administraţie Bush, care au îndepărtat Statele Unite de opinia publică din străinătate prin politica promovată, considerată adesea agresivă şi unilaterală.
2. SUA este angajată în două războaie, în Irak şi Afganistan. Obama a promis să refacă blazonul şifonat al SUA pe plan mondial conlucrând cu aliaţii din străinătate. Senatorul democrat a spus că va retrage trupele din Irak în primele 16 luni ale mandatului său şi că va trimite întăriri în Afganistan. Nici dosarul palestinian nu este de neglijat. Mişcarea Hamas, care controlează Fâşia Gaza, i-a cerut astazi, de exemplu, lui Obama să înveţe din greşelile precedentelor administraţii şi “mai ales din cea a lui Bush”, făcute faţă de lumea arabo-musulmană.
3. Statele Unite se află în pragul recesiunii şi traversează cea mai gravă criză financiară după cea din 1929. (Astfel, Obama, care îşi va prelua mandatul la 20 ianuarie, va moşteni o situaţie economică extrem de dificilă.) Candidatul democrat a preluat, de altfel, conducerea în cursa pentru preşedinţie luna trecută, pe măsură ce criza s-a adâncit.
4. Prezenţă mediatică mai bună pentru Obama. În cele trei dezbateri directe avute cu McCain a părut să stăpânească mai bine chestiunile economice, dând încredere alegătorilor. Sondajele efectuate la ieşirea de la urne au arătat că şase din zece alegători au pus economia pe primul loc al preocupărilor lor atunci când şi-au exprimat votul.
5. Barack H. Obama a propus un pachet de măsuri economice stimulative, care ar costa statul circa 175 de miliarde de dolari, şi ar include fonduri pentru infrastructură şi noi măsuri în domeniul deducerilor fiscale. De asemenea, el a promis reducerea impozitelor pentru 95% dintre salariaţii americani.
6. O campanie electorală extraordinară a lui Obama, considerată una dintre ele mai bune din istoria Americii. Democratul de culoare a avut o campanie inspirată, o politică stimulantă, cu „valori progresiste şi cu viziunea sa despre viitor” susţine premierul britanic Gordon Brown. De altfel, a fost cea mai scumpă campanie, pentru prima dată, practic, democraţii cheltuind mai mult decât republicanii!
7. Acest afro-american a ştiut să adopte un discurs fără complexe, insistând pe unitatea necesară pentru poporul american. Obama a promis să netezească diviziunile politice ale ţării şi să îi reprezinte şi pe cei care nu au votat pentru el. Aşa cum spuneam mai sus, de-a lungul campaniei, el a refuzat să se prezinte ca un “candidat negru” şi a spus că, dacă va pierde, nu va fi din cauza rasei sale.
8. Obama a fost perceput ca un nou Martin Luther King. Alegerea sa nu numai că-i va apropia pe afro-americani de celelalte comunităţi din America, dar şi Statele Unite de visul lui Martin Luther King, ucis în urmă cu 40 de ani.
9. Americanii s-au mobilizat masiv pentru a-l alege pe succesorul lui Bush. În jur de 66% dintre alegătorii americani au participat la scrutinul prezidenţial de marţi, un record din 1908 încoace. Rata de participare a atins un nivel “fără precedent” în mai multe state-cheie. Unii experţi estimează că între 130 şi 135 de milioane de alegători au votat, faţă de 120 de milioane în 2004.
10. Schimbarea compoziţiei demografice a Americii a fost un element important: noi generaţii de tineri de 18 ani care s-au mobilizat la vot sau imigranţii din ultimul an, în special cei din Asia şi America de Sud, care nu sunt, în majoritate, susţinători ai republicanilor.
Alegerea lui Obama este cu adevărat una istorică şi cu atât mai importantă cu cât a avut loc într-o ţară unde populaţia de culoare nu a avut acces la birourile de vot în urmă cu numai jumătate de secol. “Cine ar fi crezut în urmă cu 40 de ani că un negru, pe nume Barack Obama, va deveni într-o zi candidat al Partidului Democrat?”, sublinia însuşi învingătorul acum câteva luni. Astfel, istoria din 1982, când un candidat de culoare nu a reuşit să câştige alegerile pentru postul de guvernator al Floridei nu s-a mai repetat. Cercetătorii susţin că dacă atunci „America nu a reuşit să treacă peste prejudecăţi”, iată, că, după 26 de ani, marea schimbare s-a produs.
Aşa cum conchide McCain : “Chiar dacă am trecut de o bună parte a vechilor nedreptăţi, care au afectat imaginea ţării, amintirea acestor momente avea încă puterea de a ne răni. Acum nu mai este niciun motiv ca vreun american să nu-şi poată declara apartenenţa la această ţară, cea mai mare naţiune a lumii”.
Care va fi preţul acestei schimbări extraordinare, vom vedea în anii care urmează…