„Comunismul a ucis mai mulţi oameni decât oricare alt fenomen natural sau social petrecut în Istorie: lui i-au căzut victimă între 100 şi 200 de milioane de persoane!”
(Vladimir Volkoff, Treimea răului)
M-a prins şi pe mine perioada sovietică în R.Moldova şi au vrut să mă facă şi pe mine, fără de voie, un homo sovieticus. Ce bine că s-au schimbat vremurile, deşi, dacă e să ne gândim bine, prea mult tot nu am realizat. Ne-am învărtit ca şi câinele în jurul cozii. Din comunism am pornit şi ne-am întors… la comunism!
Nu pot să uit nici până astăzi cum, în clasa I, învăţătoarea m-a scos de la lecţii şi m-a trimis acasă pentru simplul motiv că îmi uitasem „steluţa de octombrel”. „Nu poate un octombrel adevărat să fie atât de neglijent şi să vină la ore fără de steluţă”, mi-a replicat supărată Lidia Ivanovna.
A fost prima zi din viaţă când am resimţit, copil cum eram, un profund dezgust faţă de această „înregimentare” falsă într-un sistem de care noi, cei mici, habar nu aveam pe atunci. În 89 a venit schimbarea şi Lidia Ivanovna a fost prima care ne-a scos de la piept steluţele de octombrel. Acum avea alt discurs, unul înflăcărat şi patriotic… Câtă făţărnicie!
Mi-am adus aminte de aceste episoade din copilărie, când am văzut zilele trecute la televizor „marea sărbătoare” de 90 ani de la înfiinţarea organizaţiei Comsomolului sărbătorită la Chişinău de tinerii Partidului Comunist, cu steaguri roşii şi lozinci în limba rusă: „Lenin-Partia-Komsomol!”, „Poka mî edinî, mî nepobedimî!”, „Levîm marşom idiot molodioj, nas ne zaduşişi, nas ne ubioşi”, „Che Guevara - naş kumir!”.
URSS-ul mi-a revenit în minte şi m-a făcut să privesc cu dispreţ şi dezgust pe aceste tinere şi „lucide” minţi îmbuibate de comunism … Lor însă nu le pasă de ce credem şi vrem noi. Au luat steagul cu secera şi ciocanul şi au mărşăluit în sus şi în jos oraşul. Tupeul de care dau dovadă îmi întăreşte certitudinea că, de la 90 încoace, în loc să progresăm în europenizare şi despărţirea de URSS, la noi se întâmplă viceversa - regresăm.
Acum, oare cum să explicăm noi Europei că vrem să ne integrăm în UE şi că gândim democratic, când pe străzile noastre mai apar astfel de struţo-cămile democrato-comuniste!?
„Treimea răului” (Lenin, Troţki, Stalin) - părinţii spirituali ai Comsomolului
Tinerii de astăzi şi cu viziuni pro-europene au drept conduită valorile occidentale – democraţie, economie de piaţă, libertatea presei şi a gândirii. Care sunt însă valorile acestor mici „troţkişti” de la Chişinău? (De altfel, cum afirmă Vladimir Volkoff în carte Treimea Răului, se spune că Lenin i-ar fi zis „Iuduşka” lui Troţki, adică „micuţul meu Iuda”.)
Constantin Tănase îi cataloghează în Timpul pe aceşti răzvrătiţi care au mărşăluit nesupravegheaţi de poliţie prin Chişinău – vă amintiţi că poliţia apărea imediat când era vorba despre limbă şi identitate românească!!! - drept „bastarzii lui Voronin”. Răspunsul despre care sunt valorile lor este scurt: modelele de conduită ale comsomoliştilor noştri sunt tot cele vechi: Lenin, Stalin şi Troţki. Şi dacă Troţki spunea că „Lenin a creat aparatul, iar aparatul l-a creat pe Stalin”, eu mă întreb, raportând la realitatea zilelor noastre: „Voronin a renăscut comsomoliştii, dar comsomoliştii ce urmăresc de fapt să renască?”