„Libertatea Presei este unul dintre cele mai puternice drumuri ale libertăţii statului şi nu poate fi restrânsă decât în guvernele despotice”.
 Declaraţia Drepturilor (Virginia, iunie 1760)

Ne merge vestea ca la popă tuns. După ce R. Moldova a primit în raportul pe 2007 al Freedom House (apasă pe video) verdictul de ţară în care nu există libertate de exprimare, guvernanţii de la Chişinău nici gând să şteargă cumva această pată, ba, mai mult, contribuie vertiginos la permanentizarea ei.

Un nou caz lasă fără replică presa de pe cele două maluri ale Prutului. La mai puţin de o săptămână de la vizita primului ministru al R. Moldova la Bucureşti, corespondentului Radio România Actualităţi (RRA), Cristina Dumitrescu, i-a fost respinsă cererea de acreditare din partea Ministerului Afacerilor Externe si Integrării Europene (MAEIE) al R. Moldova. Motivul? Nu există motiv!!! Şi nici oarecare explicaţii privind refuzul!

După cum spuneam, actuala putere de la Chişinău nu pare a fi deranjată că R. Moldova figurează la coadă în topul ţărilor care nu au o presă liberă: locul 144, din cele 195 de ţări încadrate în studiul Freedom House. Prin atacurile, controlul şi represiunile pe care le exercită asupra mass mediei de la noi, actualii guvernanţi au adus libertatea presei la cotele cele mai joase. Mai mult, potrivit jurnaliştilor, starea de lucruri a mass mediei moldoveneşti a atins cea mai alarmantă agravare de la proclamarea independenţei încoace.

16 intimidări celebre ale presei în R.Moldova

De fapt, nimic nou sub soare. Cazul Dumitrescu nu este singurul. Este doar ultima ilustrare a seriei de încălcări şi intimidări a presei autohtone. Iată doar câteva dintre ele:

1. Recent, operatorul Pro TV Chişinău, Mihai Şambra, a fost reţinut şi bătut de către doi poliţişti la începutul lunii octombrie. Situaţia este încă neclară.

2. Săptămâna trecută, doi deputaţi din Parlamentul moldovean au atacat în şedinţa plenară a Parlamentului postul privat de televiziune ProTV Chişinău, acuzându-l de manipulare, culpabilizarea statului şi provocarea cu premeditare a stărilor de instabilitate şi panică în societate. Unii experţi şi partide de opoziţie sunt de părere că, autorităţile de la Chişinău urmăresc de fapt închiderea postului ProTV Chişinău.

3. Lina Grâu, corespondent News In a obţinut acceptul MAEIE abia după jumătate de an de insistenţe.

4. Doru Dendiu, corespondent TVR1: i-a fost tergiversată acreditarea. Ziarul Timpul (vezi aici ) a publicat atunci un articol semnificativ pe această temă.

5. Probleme de acest gen au avut si corespondenţii Agerpres, Reuters si Itar-TASS.

6. De asemenea, jurnaliştilor Radio Romania Actualităţi, Prima TV si Agerpres le-a fost interzis accesul la unele conferinţe organizate de preşedintele Vladimir Voronin.

7. Corespondentului News In i-a fost refuzat accesul la o conferinţă din iulie curent al lui V. Voronin, motivându-se că nu are acreditare, chiar dacă cererea era depusă din luna aprilie.

8. Procuratura Generală a intentat dosar penal redactorului-şef al cotidianului Timpul, Constantin Tănase, pentru pretinsă instigare la ură interetnică într-un discurs rostit în cadrul unui miting organizat de opoziţie.

9. Serviciul de Informaţii şi Securitate a cerut portalului de ştiri UNIMEDIA informaţii despre adresele IP ale vizitatorilor site-ului.

10. Câţiva tineri care au postat comentarii anticomuniste pe forumuri au rămas fără calculatoare şi au fost ameninţaţi cu  până la şapte ani de puşcărie.

11. Postul de radio Vocea Basarabiei a reclamat controale fiscale abuzive (apasă pe video).

12. Cotidianului Jurnal de Chişinău i-au fost îngheţate conturile în urma unei decizii a instanţei de judecată, într-un dosar de calomnie.

13. Alţi doi reporteri Pro TV au fost agresaţi de către poliţia din oraşul Orhei în timp ce asistau la o şedinţă de judecată.

14. Retransmiterea TVR1 în Republica Moldova a fost sistată în toamna lui 2007, după ce autoritatea de reglementare în audiovizual a scos la concurs cea de-a doua frecvenţă naţională pe care era retransmis TVR1, chiar dacă SRTV deţinea o licenţă valabilă până în 2011. (apasă pe video)

15. În martie, ofiţerii de poliţie din Chişinău au arestat echipe de jurnalişti ai Pro TV şi DTV şi le-au confiscat casetele video, după ce aceştia filmaseră cum poliţia arestează protestatari paşnici (Freedom House).

16. Corespondentul ziarului Moldavskie vedomosti nu a fost admis la întâlnirea comisarului european pentru relaţii externe şi politică europeană de vecinătate, Benita Fererro-Waldner, cu studenţii Universităţii de Stat din Chişinău.

„Slugile lui Voronin continuă persecutarea jurnaliştilor români”

Acesta este titlul titrat astăzi, cu referire la cazul Dumitrescu în ziarul Ziua de la Bucureşti  (vezi aici). Autorul articolului citează un apel semnat de şapte ONG-uri precum că „potrivit regulamentului privind acreditarea şi activitatea profesională a jurnaliştilor străini în R. Moldova, acreditarea jurnaliştilor străini poate fi refuzată doar dacă a fost stabilită vinovăţia jurnalistului printr-o hotărâre a instanţei de judecată, iar despre aceasta jurnalistul este informat neântărziat cu precizarea motivelor refuzului”. Tot atunci, ONG-urile date au criticat şi şi-au exprimat îngrijorarea, într-o declaraţie de presă, “în legătura cu îngrădirea de către autorităţile centrale a accesului jurnaliştilor străini la informaţie prin neacreditarea acestora sau prin tergiversarea nemotivată a procedurii de acreditare”.

Demersuri peste demersuri în apărarea presei, dar fără de folos

Chiar dacă anterior R. Moldova a fost condamnată la CEDO (apasă pe video), pentru încălcarea libertăţii presei şi a primit din partea mai multor ambasade ale unor state şi instituţii europene, precum şi ONG-uri, care cer asigurarea unei reale libertăţi de exprimare şi independenţă a mass - media, totuşi, aceste demersuri importante par să nu fi contat prea mult pentru cei de la Chişinău, de vreme ce cazurile se repetă.

Închei cu o singură frază: asigurarea independenţei mass - media şi a libertăţii de expresie figurează, de asemenea, printre restanţele importante ale Chişinăului în îndeplinirea Planului de acţiuni cu UE din cadrul Politicii europene de vecinătate.

Exemplu de intimidare a presei

p.s. Personal, în calitate de reporter, am trecut anul trecut printr-o asemenea experienţă. Împreună cu operatorul am fost bruscaţi şi înjuraţi de către un poliţist din paza de la Guvern în cel mai josnic hal. Mai mult, i-am resimţit chiar şi urmările. Reportajul de mai jos vă va explica întreaga situaţie.