Invitat la emisiunea „În Profunzime” (PROTV Chişinău) în această săptămână, primarul Dorin Chirtoacă a adus în discuţie noţiunea de „limbă română”. Un subiect interesant şi, din păcate, tot mai mult evitat în ultima vreme. Intenţionat sau nu, asta e altă discuţie.

Când va ajunge în Parlament, Chirtoacă spune că Partidul Liberal vrea să schimbe noţiunea de „limbă moldovenească” din Constituţia R. Moldova în cea de „limba română”.

Uşor de zis, greu de realizat!

Ceva timp în urmă postasem pe youtube un subiect televizat cu titlul „Există sau nu „limba moldovenească?” (vezi aici). Reportajul a generat atâtea discuţii şi păreri, încât, până astăzi, vizitatorii nu ezită să comenteze pe această temă. Auzindu-l pe Dorin Chirtoacă la televizor, cu o asemenea iniţiativă, am salutat ideea, desigur, dar, în acelaşi timp, m-am întrebat cum va reuşi tânărul liberal să aplice în practica un lucru atât de dificil pentru actualul context socio-politic de la noi, sau pentru cel care va fi în urma alegerilor?

Dincolo de atitudinea politică a actualilor guvernanţi, să nu uităm şi de unii „moldoveni” din societate care, mai nou, fie că vandalizează bustul lui Eminescu de la Floreşti, fie că atacă, la Bălţi, în plină stradă, susţinătorii unui partid cu viziuni pro-europene, implicit pro-româneşti, care sunt etichetaţi de către „apărătorii Patriei” (vorbitori de limbă rusă!!!) drept „români” - în sensul de denigratori şi trădători.

Dincolo de toate argumentele şi discursurile nenumărate ţinute la această temă, în Constituţia R. Moldova scrie negru pe alb că: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” (Constituţia Republicii Moldova, Titlul I, art.13/1).

„Cum vedem, macara că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: „ştii modoveneşte?”, ce „ştii româneşte?”, adică rîmleneşte, puţin nu zicem: sţis românite, pre limba latinească.”

Miron Costin, Letopiseţul Moldovei

Nu voi înşirui aici parcursul istoric al noţiunii de „limbă moldovenească” (n.n.: această invenţie sovietică apare pentru prima dată la 1926, iar denumirea de limba romană este folosită de savanţii filologi din ţările occidentale începând cu anul 1580) precizez însă că, în ultimul timp, după atâtea intervenţii publice sau după vizitele preşedintelui Voronin prin Europa, tot mai multă lume din afară se întreabă ce e cu această „limbă moldovenească”?

Iată un exemplu elocvent. Lucrarea „The language of the Moldovans. Romania and Russia, and Identity in an Ex-Soviet Republic”, semnată de Matthew H. Ciscel (Lexington Books, 2007) afirmă că: „În R. Moldova, există o dominaţie clară a limbii ruse”, iar „din 2001, guvernul a insistat în mod repetat că limba moldovenească este o limbă separată şi a susţinut, până la momentul când s-a confruntat cu o opoziţie virulentă, că limba rusă trebuie ridicată la acelaşi nivel cu ea”.

Dincolo de toate, greşeala este în primul rând în noi, adică a etnicilor basarabeni.  Precum a sesizat şi Matthew H. Ciscel în cartea sa: „limba română nu este încă percepută de mulţi moldoveni educaţi din mediul urban ca o limbă cu prestigiu…” El adaugă: „În unele ocazii, am fost rugat să scuz utilizarea limbii ruse la evenimentele formale, protocolare, unde era utilizată pentru că toată lumea o cunoştea. Nu am participat niciodată la un eveniment în R. Moldova unde limba română să fi fost folosită pentru aceleaşi motive!”.

În acest caz şi o aşa situaţie delicată, oare ce strategie va adopta liberalul Dorin Chirtoacă şi partidul său pentru a reuşi introducerea de „limba romană” în Constituţie? Să nu uităm că etnicii basarabeni nu gândesc unanim la acest capitol. La fel e şi cu cei din parlament. Totodată, nu cred că Dorin Chirtoacă ar găsi acele 2/3 din legislatori care să voteze „limba română” în Constituţie. Să nu uităm că pentru unii e mai lesne să o facă pe „imparţialii” şi, mai aproape de interesul lor, să utilizeze noţiunea de „limbă de stat”, decât cea de „limbă română”.

Să nu uităm şi de etnicii ruşi. Din 2001 încoace, aceştia se simt tot mai puternici şi fără scrupule când vine vorba de limba rusă. Prea puţini vorbitori de rusă mai pun astăzi mâna pe o carte de studiere a limbii române, aşa cum o făceau în anii 90. În plus, pe lângă „înzdrăvenirea” limbii ruse după 2001, aceasta a devenit nu numai limba business - ului în Moldova, ci şi „una de prestigiu”, sau „cool” cum scriam într-un articol anterior.

În acest context e greu de spus dacă va reuşi sau nu Chirtoacă să-şi ducă la bun sfârşit intenţia. O fi ea buna, dar… Impedimente sunt încă multe.

„A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnico cultural”.

Eugen Coşeriu, 1921-2002

Stela Popa,

17 octombrie, Bucureşti