Până nu demult credeam că timpul este medicament. Îl consideram cel mai bun medicament atât pentru durerile și rănile fizice cât și pentru cele sufletești. Am greșit crezând astfel. Timpul nu vindecă. Tot ce poate face timpul, e să te obișnuiască cu durerea. Să te ajute să înveți să trăiești cu ea. Cumva ți-o implantează în trup, în suflet, în gânduri. Devii una cu durerea. Nu mai știi unde începi tu și unde începe durerea. Ajungi un amestec de lacrimi, sânge, neputință, regrete.