Om liber nu este cel care are dreptul de a alege. Dacă există cineva i-a oferit acest drept, este oare cineva cu adevărat liber? Eu zic că liber este acela care are capacitate de a alege. Cine poate fi atunci liber? O persoană lucidă, cu voinţă puternică şi voinţă de putere.

Prefer să cred că nu există oameni răi. E timpul să aruncăm la coşul de gunoi mitul lui Hobbes că “omul pentru om e lup”. În realitate, el, în calitate sa de creaţie a lui Dumnezeu, nu poate fi o creatură negativă în sine. Fiecare din nou este chipul creatorului, care este Iubire. Eu deosebesc doar două feluri de oameni: puternici şi slabi.

Aici se întrevede strânsă legătură dintre libertate şi bunătate. Libertatea nu poate genera răutate. În cazul în care ea dă naştere unor efecte negative, înseamnă că este o pseudo-libertate, de care societatea trebuie să se descotorosească în regim de urgenţă.

„Mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi” - libertatea aparţine în exclusivitate elitei, acesta este un adevăr crud, dar absolut. Maselor populare nu le rămâne decât să se scalde în noroiul pseudo-libertăţii, înjurând şi scuipând propria elită, în spiritul absolut al democraţiei liberale, fie să se reîntoarcă la principiul respectului faţă de ierarhie - “hieros” (sacru), “arche” - (autoritate)

Ierarhia socială, care a fost o adevărată axă prin care indivizii aveau posibilitatea să se înalţe din punct de vedere moral, spiritual şi de ce nu - politic, a fost ruinată de „democraţia liberală”, care a egalat pe cei deştepţi cu cei tâmpiţi, pe cei handicapaţii cu cei sănătoşi. Liberalismul, prin dogma „libertăţii absolute a individului”, a lipsit individul şi poporul întreg de coloana vertebrală în jurul căreia se construia spiritul moralei creştine, tradiţionale şi naţionale.

De ce atunci să ne mai mirăm de faptul că minorii ajung să se joace de-a sex în grup, filmându-se la mobil. De ce să ne mirăm că fetele noastre pleacă peste hotare, cu zeci de mii să presteze servicii sexuale? De ce să ne mirăm că jefuim şi ne omorâm reciproc pentru o bucată de pâine? Sărăcia e de vină?

Eu aş spune că pseudo-libertatea în care ne-am înfundat peste cap din 89 până în prezent. E timpul să mai tragem linie, să privim în urmă. Să revedem greşelile noastre, şi dacă va fi cazul, să redirecţionăm carul „tranziţiei” în altă direcţie.