Cei familiarizaţi cît de cît cu situaţia localităţilor din R.Moldova şi care au vizitat inclusiv Căuşeniul, vor recunoaşte cu siguranţă că acest orăşel din sud-estul Basarabiei este unul total neobişnuit. Aflîndu-te în Căuşeni, te cuprinzi de izul istoriei ce te păzeşte la tot pasul, mergînd pe străzile sale , păşeşti cu mîndrie pe locurile unde-au călcat mai mulţi înaintaşi vrednici, persoane care prin aportul lor au schimbat spre bine istoria Basarabiei şi continuă s-o facă cu aceeaşi dăruire-Alexe Mateevici-cîntăreţul limbii române, Pantelemon Erhan-Director General al Învăţămîntului în Basarabia şi senator în Parlamentul României, Ion Ungureanu-regizor, fost ministru al Culturii, Grigore Grigoriu-actor, Andrei Burac-scriitor şi dramaturg, Petru Cărare-scriitor…etc…etc. În rest, Căuşeniul e asemănător cu celelalte centre raionale din Basarabia-cu străzi înguste şi nu prea aglomerate, cu pieţi pline de băbuţe vesele, cu un singur semafor în centrul oraşului, cu o gară murdară, elevi gălăgioşi şi deştepţi( pentru cei care nu ştiu elevii din raionul Căuşeni sunt pe locul secund după cei din municipiul Chişinău după numărul de locuri premiante la Olimpiadele Republicane şi Internaţionale-am tot dreptul să mă laud! :) ).

Tot în Căuşeni, chiar în inima sa, se află şi Biserica “Adormirii Maicii Domnului “, cea mai veche biserică din Republica Moldova şi, din cîte ştiu eu, unicul monument de la noi ce se află sub protecţia UNESCO, fiind construită prin secolele XVI-XVII. Biserica este străjuită de un gard de pietre cu un aspect arhaic. Însă odată ce ajungi în curtea ei ţi se umple inima de milă şi ruşine pentru ţara în care trăim, pentru neglijenţa autorităţilor şi a Ministerului Culturii şi a Turismului-responsabil, de altfel, pentru starea jalnică în care a ajuns biserica, minister care trîmbiţează la televizor că a renăscut cultura din Moldova prin fabulosul( şi ruşinosul) proiect “Caravela Culturii”, dar care, în realitate, nu face decît să privească cu apatie cum degradăm cultural. Din punct de vedere al construcţiei(este adîncită în pămînt), frescelor din interior este unică în tezaurul internaţional. Aceasta au recunoscut-o mari savanţi şi cercetători care au vizitat-o, care au ridicat problema ca această bisericuţă să intre în circuitul valorilor UNESCO, doar noi tăcem, tace şi conducerea, tăcem şi noi, cetăţenii acestei ţări care mobilizîndu-ne am putea-o salva.

Ori de cîte ori se întîmplă să merg pe alături, mă opresc un pic din mersul grăbit( de obicei plec la Căuşeni rar, cu toate că satul meu, Fîrlădeni, se află administrativ în acest raion) pentru a admira această minunăţie, care-ţi umple sufletul cu seninătate şi lumină. Am fost doar o singură dată în interior, căci de vreo cîţiva ani buni pe placa de la intrare scrie cu litere prăfuite “În proces de reconstrucţie. Interzis vizitatorilor”. Cît va dura oare această “reconstrucţie”, cînd de fapt nu s-a mişcat o piatră pentru a o renova ?

Nu cred că restabilirea bisericii intră în competenţa autorităţilor raionale( cu toate că s-ar cere o implicare mai activă şi din partea lor), bugetul raionului Căuşeni e prea sărac pentru a putea fi alocaţi bani speciali pentru reconstrucţie, însă nu înţeleg de ce nu se iau decizii la Chişinău? O vom lăsa să zacă în praful indiferenţei noastre pînă cînd, piatră cu piatră, se va nărui sub ochii noştri nepăsători, pînă cînd nu va rămîne nimic din această frumoasă şi unică biserică….

Cu investiţii nu prea mari, această biserică ar putea fi readusă la viaţa, ar putea fi deschisă vizitatorilor( sunt sigură că se vor găsi destule perosoane dornice s-o cunoască), iar prin aceasta ar putea fi reabilitat turismul local. Dar pînă atunci, vom privi cu aceeşi atitudine la procesul inexistent de “reconstruire” …dar pînă cînd?!