S-au împlinit 55 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui A. Baillayre, omul de o înaltă cultură europeană, cu un impact mare asupra artei basarabene de la începutul secolului XX. O perioadă plină de paradoxuri artistice, împletită cu marginalizări sau negări ale predecesorilor, propulsând noi şi noi viziuni, stiluri şi concepţi asupra artei moderne. În acest iureş a nimerit şi Auguste Baillayre, activitatea multilaterală a căruia la Chişinău în anii ’20 e redusă în mare parte la aranjarea expoziţiilor şi la lucrul pedagogic. Societatea noastră îl cunoaşte mai mult ca primul director al Muzeului Naţional de Artă din Chişinău şi ca pedagog al Şcolii de Arte (mai târziu Colegiul de Arte Plastice „A. Plămădeală”). Acest fapt se datorează nu în ultimul rînd aprecierilor şi criticilor pictorilor sovietici moldoveni, care sunt destul de modeste în ce priveşte activitatea plasticianului. Referitor la acest fapt A. Baillayre scrie: În ce culoare n-ar fi vopsită istoria, faptele şi monumentele vor rămâne întotdeauna aceleaşi şi pot dezminţi cele mai dezgheţate şi îndrăzneţe poveşti ale criticilor.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI