Mi-am recitit poeziile intr-o seara, saptamana trecuta. Nu mi-au placut niciodata poeziile mele, ba mai mult, mie nu-mi place sa scriu, depun un efort imens, dar pe care il fac in numele lucrurilor pe care le stiu si le vreau a fi stiute si de altii. Totusi, in seara despre care vorbesc, poeziile mele mi-au placut. Toate. Si m-am decis sa ma reapuc sa scriu pe blog. Desi nu-mi place sa scriu, la sfarsitul fiecarui caiet (romana, engleza si istorie, ca altele nu am, iar astea au norocoul sa existe pentu ca exista si examenul de bacalaureat) scriu ce ma nelinisteste, desigur netrecand cuvintele prin vreun fel de filtru. Ele sunt asa cum sunt, crude si lipsite de vreo valoare stilistica. Dar chiar si asa, ele sunt ale mele si se pierd prin caiete, agende, fituici, notite si bucati de hartie. As vrea sa le pastrez undeva pe toate, chit ca le vede toata lumea, asta e situatia. Oricum nu-mi citeste prea multa lume blogul.