Motto:
“ Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi mări…Patria nu e pămîntul pe care trăim din întîmplare, ci e pămîntul plămădit cu singele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri… “


         Barbu DELAVRANCEA

S-ar părea că cuvintele de mai sus de un lirism pătrunzător sunt total ineficiente şi nelalocul lor pentru tema eseului ce urmează să-l scriu. Şi totuşi, cînd aud cuvintele MOLDOVA, PATRIE involuntar în faţa ochilor mi se perindă imaginea unui imaş de un verde crud, nişte mioare blînde pe-o coastă de deal, un strugure mare de poamă în poala bunicii, o ţărancă ţesînd la război…ca mai apoi, într-un final, cînd sentimentalismul cedează raţiunii, ridic ochii şi mă ciocnesc de ghimpii unei realităţi usturătoare, conştientizînd existenţa mea ca cetăţean într-o societate bîntuită de multe fenomene distrugătoare: corupţie, trafic de fiinţe umane, şomaj, violenţa domestică, discriminare … Cred că e inutil să continui enumerarea problemelor cu care se confruntă Moldova în extrem de dificila sa perioadă de tranzicţie( etapă prin care a trecut fiecare stat bine dezvoltat din Europa la rîndul său). Cert că ele sunt, iar faptul că noi conştientizăm existenţa lor şi ne recunoaştem lacunele şi neajunsurile denotă tendinţa de a merge spre înlăturarea şi soluţionarea lor, fapt realizabil doar printr-o voinţă comună şi o implicare nemijlocită a fiecărui cetăţean în parte. Faptul că societatea noastră de comun acord a optat pentru dezvoltarea sa prin integrarea pas cu pas în familia europeană-UE dovedeşte că cetăţenii noştri au o poziţie civică bine stabilită, au în faţă un scop bine definit şi prin eforturi comune merg conştient spre atingerea acestui ţel. Or, într-adevăr, calea spre aderarea la Uniunea Europeană constituie la moment unica şansă de a ne rezolva problemele sociale de actualitate, de a ne consolida teritorial, de a prospera în plan cultural(trebuie să recunoaştem că devine tot mai sesizabilă o degradare la acest capitol).
Comparativ cu traictoria vieţii umane, unde ”17” este vîrsat maturităţii în devenire, al formării şi afirmării permanente a personalităţii, pentru un stat această vîrstă nu reprezintă decît o frîntură de clipă din ISTORIE, istorie ce-a fost dobîndită în urma unei experienţe multimilenare a omenirii. În pofida acestui fapt, aceşti 17 ani(puţini, dar rodnici) de statalitate au constituit pentru Republica Moldova o veritabilă pistă de lansare şi afirmare în plan european şi mondial, fiind bogaţi în evenimente ce au dus la un progres continuu spre democratizare şi

înflorire. Au fost ani dificili, ani de căutare (şi regăsire!)permanentă a identităţii naţionale, de luptă pentru consolidarea teritorială(prin rezolvarea conflictului transnistrian) şi economică( trecerea la economia de piaţă). Acum însă, datorită perfecţionării continuee, noi, cei care cu 17 ani în urmă abia ne ridicam copăcel, putem să ne bucurăm de titlul de cetăţean al unui stat cu stabilitate, stat care ne oferă posibilităţi(deocamdată-puţine) pentru a ne materializa visele şi planurile, de a implimenta ideile şi de a ne mobiliza resursele creatoare şi inovatoare în activităţi utile pentru realizarea personală şi a întregii comunităţi.
Chiar de la bun început însă trebuie distruse miturile privind perspectivele aderării ţării noastre la UE. Din nefericire, mulţi dintre compatrioţii mei şi-au făcut o concepţie absolut greşită despre acest proces, gîndind că acolo ne aşteaptă “cîini cu colaci în coadă”, că orice aspiraţie utopică se poate materializa şi că totul este realizabil. Trebuie să se înţeleagă că Uniunea Europeană n-are nevoie de cetăţeni dornici de a se îmbogăţi peste noapte pe contul muncii sîrguincioase şi eforturilor permanente a ţărilor afirmate deja în strucuturile europene. Faptul că aderarea la UE presupune deschiderea hotarelor şi dreptul la libera circulaţie nu înseamnă nicidecum şi nu garantează că celelalte ţări membre îşi vor arăta disponibilitatea să ne găzduiască (mulţi visează ca îndată cu aderarea la UE se vor stabili difinitiv în alte ţări uitînd pentru totdeauna de Moldova şi toate problemele sale), exemplu edificator în acest sens este şi cazul valului uriaş de cetăţeni români şi bulgari ce-a invadat practic fiecare colţişor al bătrînului continent, problemă discutată nu o dată la tribunele Strasbourg-ului.
În pofida faptului că Moldova nu este un stat cu prea mari pretenţii pe arena europeană şi n-a reuşit pînă acum să se impună prin mari realizări şi salturi economice viabile, totuşi de-a lungul timpului poporul nostru şi-a afirmat verticalitatea şi puterea de rezistenţă nu o singură dată, avînd în spatele său
o istorie merituoasă şi respectabilă şi tradiţii culturale incontestabile. Anume din acest motiv trebuie să manifestăm respect pentru propria noastră identitate, să luptăm cu toată fiinţa noastră pentru a duce Moldova pe calea prosperării, păstrînd cu sfinţenie codul de valori şi tradiţii moştenite de la înaintaşii noştri. Condiţia omului contemporan este de a armoniza aceste două noţiuni abstracte:
trecutul( memoria strămoşilor noştri, folclorul, istoria, datinile, obiceiurile, tradiţiile etc.) şi viitorul(tehnologiile avansate, noile forme de existenţă a unei societăţi, necesitatea continuă de integrare în structuri regionale şi internaţionale pentru depăşirea problemelor social-economie, politice şi culurale). Succesul omului modern rezidă în capacitatea sa de a stabili o coeziune între aceşti doi termeni, de a construi o punte între trecut şi viitor prin edificarea unui prezent sănătos. Iată de ce aspiraţiile noastre către UE şi realizarea acestora pe viitor n-ar trebui să se rezume la tendinţa unui comfort personal, ci împlinirea noastră ca popor, ca entitate în spaţiul european, capacitatea noastră de adaptare, de deprindere de noi practici, standarde, totodată reuşind să ne păstrăm individualitatea etnică şi culturală, nepreţuitul tezaur folcloric de care dispune neamul nostru .

Tinerii, ca forţă motrice, sunt o comoară de nepreţuit. E mare păcat ca acest potenţial(inepuizabil, zic eu) să fie utilizat în alte direcţii. Deaceea statul, în calitatea sa de ”părinte”, trebuie să investească cît mai mult în cultivarea tinerilor săi cetăţeni în spiritul valorilor civice sănătoase. Şi nu numai. Pentru ca tînărul cetăţean să obţină încredere în ”părintele” său e nevoie nu numai de declaraţii, dar şi de FAPTE, fapte care ar încuraja tinerii, i-ar susţine moral şi material în activităţile ce le practică. Fiind încă fragili şi lipsiţi de prea multă experienţă, dar avînd în sufletele şi cugetele lor idealuri şi aspiraţii măreţe, tinerii se ciocnesc de o realitate nu tocmai loială, întîlnesc în calea lor o mulţime de fenomene( corupţie, birocraţie) care-i dezămăgesc şi-i împiedică şă-şi implimenteze ideile şi planurile de afaceri . Tocmai din acest motiv ei necesită din partea statului asistenţă profesională permanentă, suport real ce i-ar ajuta să răzbată în condiţiile extrem de exigente a actualei societăţi.
Tinerii sunt promotorii schimbării, SCHIMBARE ce ne-ar facilita existenţa ca cetăţean într-o ţară în care democraţia este primordială, ţară care-şi respectă poporul şi depune maximă străduinţă pentru a-şi păstra fiii la vatră, creîndu-le condiţii decente pentru un trai decent acasă .
Noi suntem aceasta SCHIMBARE !!!