Il auzi cum respira lingă tine, e prea noapte in camera ca sa i-l poti vedea.. E atît de aproape de tine ca te intrebi uneori daca e real sau nu, te gindesti daca nu cumva greșești, îți e frica pentru ca „viitor” suna ca un fel de veșnicie.. Il vezi zilnic istovit, sleit de puteri, vrei sa i-l jelești si sa ii mai i-ai cite un pic din povara de pe umeri.. E bărbat, e viitor tata – e obligat de soarta sa fie asa. Mi-i mila si as vrea sa i-l ajut, însă instinctul feminin ma lasa sa o iau mai moale, sa i-l las sa simtă pe propria lui piele „puterea banului”..