– Tu nu știi cum e dragostea!
– N-oi ști!
– E calm, e liniște, frumos,
e primăvară,
e zîmbet de copil, e cînt duios,
miros de ghiocel și lăcrămioară!
Tu nu știi cum e dragostea…
– N-oi ști! Dar asta nu mă-ncurcă să iubesc.
Așa cum sunt naivă și greșesc,
Mă-ndrăgostesc mereu ca prima oară.
Te vreau și ieri, și azi,
și mîine de mă rabzi.
Și gîndul că te-aș pierde mă omoară.
Aș vrea să te ridic, atunci cînd cazi.
Tu fii arcuș, iar eu a ta vioară.