Cînd talpa iubirii a atins cîmpul de luptă, de sub pamîntul fierbinte au început să se ridice flori.Peste fortificații,tancuri ruginite și oase tinere se înălțau garoafe roșii și moi.Au ele ceva în comun cu vata ce savurează sîngele curat și plin de noroi.Și atunci lumea s-a oprit în loc.Soldatul și-a înfipt degetele vinete și crăpate în buzunarul de lîngă inimă.A scos o poză tremurînd și-a sărutat-o.Totuși iubirea are baghetă magică.Chipul angelic a trezit în el bărbatul.Din pieptu-i se rupeau urlete însetate de viață, ca niște caini din lanțuri,necunoscuți cu libertatea.Pași înainte, fără frică de Doamna cu Coasa.Omoară ca să ajungi acasă.Calcă trupurile calde și dacă e nevoie mai trage în ele încă o dată.El vrea să-și vadă femeia în rochie de mireasă.Cu dinții smulgele mărul lui Adam.”Dumnezeu pe toți îi iartă”.Trezește diavolul din tine pentru că asta e singura șansă...Căderea a fost dureroasă.Genunchii erau lipiți de țărîna fiartă.Lumina trecea prin geamurile formate de gloanțe.Poza era întreagă.Oare iubirea e mai puternică ca moartea?!